O experiență inedită – Chef pentru o zi la Constanța

Odată cu intrarea în viața de adult e din ce în ce mai greu să mai găsești un lucru pe care să-l faci pentru prima oară. În vreme ce unii caută senzații noi în sporturi extreme, Selgros România s-a gîndit să ofere ca premiu la o competiție culinară o experiență nouă: cea de ”chef pentru o zi” în bucătăria unui mare restaurant. Mi-a plăcut din start ideea, și cred că și concurenților care s-au înscris în număr foarte mare la concurs. Pe lîngă premii în obiecte valoroase pentru bucătăriile lor, seturi de vase, vouchere de cumpărături, iar pentru marele premiu un robot de bucătărie profesional Kenwood, acest premiu-experiență a fost partea inedită și, după mine, cea mai valoroasă a concursului.

Continue reading

Omagiul Toamnei

Dintre toate cele 4 anotimpuri, toamna e cel mai aproape de sufletul meu. Poate și pentru că e anotimpul în care m-am născut și fiecare aniversare a mea e cumva primul pas în intrarea în acest anotimp. De ce-mi place? Pentru culori, pentru mirosuri, pentru lumină, pentru aerul dintr-o dată schimbat, pentru covoarele de frunze de pe străzi, pentru furtunile și ploile pe care le aduce, pentru copiii cu ghiozdane în spate mergînd spre școli. Lipsește ceva de aici, așa e?

Da, îmi place și pentru toate roadele pămîntului care acum sînt mai multe, mai diverse și mai gustoase ca oricînd. Pentru gutui și struguri, pentru gogoșari și nuci, pentru ierburi uscate și prune, toate parcă sînt făcute să încununeze frumusețea și bogăția acestui anotimp.

Mi-a plăcut și m-a binedispus dintotdeauna melodia populară, pe superbe ritmuri de geampara dobrogeană, care începe cu versurile ”de-aș mai duce-o pîn’ la toamnă…”. Anul ăsta am făcut o obsesie pentru ea. De pe la mijlocul lunii august, de cînd strugurii din via mea au dat semne că se vor coace frumos și că-mi vor da pentru prima dată o recoltă bogată, am tot fredonat-o, amuzîndu-mă la fiecare vers prin a-i da cîte o replică autorului (necunoscut, pentru mine) al acestor versuri.

De-aș mai duce-o pîn’ la toamnă…
Ei, da, eu o duc sigur pîn’ la toamnă, mai greu ar fi cu strugurii, pe care anul trecut mi i-au mîncat graurii…

Drept pentru care am pus o plasă frumoasă peste toată via, iar graurii au putut doar să se uite de la distanță la strugureii mei copți, dulci și parfumați.

Continue reading

Supă rapidă de vită (ce i-aș mai zice Pho!)

Aceasta nu este o rețetă de supă Pho. E doar una dintre acele supe despre care vă vorbeam și la un alt subiect, care este gata în maxim 15 minute de la intrarea în bucătărie. Cum bine zic și-n titlu, eu i-aș zice Pho. După ce am mîncat-o prima dată într-un restaurant vietnamez din București, mi se părea că am depistat tare bine, doar imaginar, modalitatea de preparare a acelei supe vietnameze de care sînt îndrăgostită (am un vocabular foarte restrîns cînd e vorba să laud ceva de mîncare, toate la mine-s ”geniale”, ”minunate”, ”extraordinare” și, bine-nțeles, de toate sînt ”îndrăgostită”). Continue reading

Șuberec cu aluat crocant

Crustă crocantă, cu bășici, peste o crustă moale, o descriere modestă, dar o chestie tare bună… am testat noua rețetă de aluat cu care se pot face chestii prăjite cu umpluturi, eu am făcut șuberec, dar cu siguranță voi mai încerca și altele.

Spre deosebire de aluatul clasic care conține minimum de ingrediente, și anume făină, apă, sare, iar șuberecul iese moale, se poate îndoi sau rula, șuberecul făcut astfel iese mai rigid, se poate mînca mai ușor, iar crusta e, îndrăznesc să spun, mai gustoasă.

Continue reading

Vizită, vorbe și drob

Cu puțin timp în urmă, eu și prietenul meu cel mai bun, blogul, am fost onorați să primim propunerea de a colabora cu Selgros într-o campanie frumoasă, ale cărei detalii le veți afla în perioada următoare, deci stați pe-aproape. Plăcîndu-mi provocările, am acceptat propunerea cu mult entuziasm, lăsînd pentru mai tîrziu analiza în legătură cu ”și acum ce fac?”. Eu fiind doar un pasionat de bucătărie, nicidecum un profesionist.

Și am luat-o metodic: ce știm noi despre Selgros? Am fost de multe ori în magazin, dar l-am văzut mereu numai dintre rafturile cu produse, deși curiozitatea m-ar fi împins să aflu mai mult. Ca și la restaurante, lucrurile interesante se petrec în bucătărie, nu neapărat la masă, în fața produsului finit. M-am gîndit că dacă o să fac tot așa, adică să mă plimb printre rafturi, n-o să aflu mare lucru. Rezolvarea a venit mai repede decît mă așteptam: am primit invitația de a vizita magazinul și am profitat de ocazie să văd și ce e în ”culise”, în zona unde se întîmplă ”magiile”.

Continue reading

Album literar gastronomic tătăresc

Un eveniment deosebit petrecut în lumea culturală, multiculturală și gastronomică a Constanței a avut loc zilele trecute prin apariția Albumului literar gastronomic tătăresc, o lucrare de suflet a doamnei Leila Kerim Wilson. Fiică a scriitorului și jurnalistului Altay Kerim, căruia i se datorează numeroase materiale dedicate comunității tătare din România, dar și două valoroase dicționare, român-tătar și tătar-român, autoarea a dus la bun sfîrșit, prin lansarea acestui album, un proiect început împreună cu tatăl ei.

Continue reading

Crumble (de prune, de ce vrei tu…)

Cred că crumble-ul ăsta e cea mai ușor de făcut prăjitură din lume raportat la cît de bună e. M-a cucerit din prima cu simplitatea ei, am făcut o dată cu rubarbă și de două ori cu prune, după o rețetă pe care am găsit-o într-o cărticică de rețete furnizată împreună cu un set de coquette drăguțe de silicon.

reteta crumble

Continue reading

Beef Wellington

Va fi o postare luuungă, prevăd asta pentru că: 1) e vorba de o rețetă cu mulți pași; 2) nu pot să vorbesc puțin și cuprinzător, ci lung și, poate, nefolositor, lumea zice că obosește doar citind o rețetă de-a mea, asta reglează oarecum lucrurile, că poate e mai bine să nu facă toată lumea de toate… adică cine nu-și exersează răbdarea citind o rețetă cu atenție, sigur nu are răbdare nici s-o facă.

Am vrut să încep mai filosofic postarea, cu o cugetare proprie despre modestie, concept pe care eu îl consider inutil sau, cel puțin, perimat. Pe scurt, totuși, consider că modestia prost înțeleasă ne face să nu vorbim despre domeniile în care excelăm, pierzîndu-se astfel tot felul de experiențe pe care le putem transmite și celor din jur. Dacă povestești liber despre un succes de-al tău, cu siguranță cîțiva binevoitori se vor găsi să te catalogheze drept trufaș și lăudăros.

Continue reading

Pentru Crăciun – partea a 2a…

…a doua, a treia și a patra, adică jumările, cîrnatul și carnea, toate prăjite / coapte în untură.

O să pun cîteva poze din anii trecuți, anul ăsta încă nu le-am executat. Pentru că anul ăsta sînt destule zile libere înainte de Crăciun, mi-am propus să le fac cam cu două zile înainte, ca să fie proaspete și ca să fie pur-și-simplu, pentru că dacă le fac cu mult înainte nu mai rămîne nimic din ele pînă la Crăciun.

1. Să prespunem că ați achiziționat pe diverse canale carnea de porc: supermarket, curtea părinților, piață, “marginea drumului”, cum ne avertizează direcțiile sanitar-veterinare prin diverse mijloace că nu trebuie să facem, că putem să luăm porc cu trichineloză… Continue reading

Combinație

Țelină cu maioneză, întinsă pe pîine integrală, cu brînză ‘talienească deasupra.

Din cîte îmi aduc aminte, pe brînza asta de la Napolact pînă acum vreun an scria parmezan. Au scăpat ceva timp, dar se pare că le-a atras cineva atenția că ăla nu era chiar parmezan. Acum vor, probabil, să elimine și posibila acuză că ar fi folosit cuvîntul italienesc, și de-aia au pus un apostrof acolo. ‘oți. Continue reading