Cel mai bun cozonac din lume – de data asta pe bune

Dacă aveți curiozitatea să citiți o istorie personală a cozonacului, așa cum am trăit-o eu, o puteți face aici. În această postare voi scrie doar rețeta. Nu vă luați după titlu, vrea să fie o glumă legată de postarea anterioară, cozonacul se numește ”cozonac moldovenesc”.

Ingredientele pentru aluat:

  • 1 kg de făină;
  • 300 g zahăr;
  • 2 plicuri zahăr vanilat;
  • 450 ml de lapte;
  • 8 gălbenușuri;
  • o linguriță sare;
  • 50 g drojdie proaspătă (2 cuburi);
  • 50 ml ulei + 50 g unt

Pentru umplutură:

  • 400 grame nucă;
  • 200 g zahăr tos;
  • 4 linguri cacao;
  • 2 lingurițe esență de rom;
  • 200 ml lapte cald. De obicei nu îl folosesc pe tot, dar prefer să-l am la îndemînă.

  • Un ou pentru uns cozonacii.
  • 2 tăvi individuale de cozonac. Hîrtie de copt (opțional dar recomandat).

Modalitate de preparare:

  • Făina se cerne toată într-un castron / lighean încăpător. Pe margine se pune lingurița de sare.
  • Se pune pe foc laptele adăugînd zahărul și zahărul vanilat și se încălzește ușor, amestecînd să se dizolve complet zahărul.
  • Untul se topește împreună cu uleiul la cuptorul cu microunde sau foarte puțin pe flacăra aragazului, doar cît să devină lichid.
  • În mijlocul făinii, într-o scobitură, se pune drojdia fărîmițată, se adaugă o lingură de zahăr și 2-3 linguri de lapte călduț, se presară puțină făină deasupra și se lasă la dospit.

În cîteva minute va arăta așa, adică maiaua de crescut va ieși de pe sub făină:

Luăm aproape laptele și gălbenușurile și începem să le încorporăm, adăugînd pe rînd cîte un gălbenuș, apoi puțin lapte, amestecînd cu o mînă în aluat, sau cu amîndouă, dacă are cine vă turna ingredientele.

Cînd vom termina de încorporat laptele și gălbenușurile, vom obține un aluat moale, foarte lipicios, ca cel de mai jos.

Începem să încorporăm și grăsimea, adică untul cu ulei, amestecate, frămîntînd continuu. Dacă alegeți să frămîntați aluatul cu mîna, continuați să frămîntați timp de jumătate de oră spre o oră, dacă vă ajută condiția fizică și rabdarea.

După ce încorporez toată grăsimea, eu pun aluatul la frămîntat în mașina de făcut pîine, am un program de 15 minute de frămîntat continuu (pasta), pe care-l folosesc de 2 ori, deci un total de 30 de minute de frămîntare la mașină, care cred că ar echivala cu o frămîntare de o oră la mînă. Minunată invenție!

După frămîntare pun aluatul în același lighean în care l-am preparat și îl las la dospit 3 ore, timp în care își dublează volumul. Vasul acoperit, ținut undeva la cald.

Cît timp stă aluatul la dospit, ne ocupăm de umplutură. Tocăm nuca mărunt, eu o pun în tocătorul electric, iese perfect mărunțită,  fără să scot uleiul din ea cum se întîmplă la trecerea prin mașina de tocat. Amestec nuca cu zahărul, cacaoa și esența de rom.

Încălzesc pînă aproape de fierbere cana de lapte și încep să torn în amestecul de nucă și cacao pînă devine o pastă/ cremă destul de tare, adică amestecul încă rămîne solid, putînd fi totuși întins. Cam așa. În alte rețete nuca cu cacaoa și zahărul rămîn sub formă de praf, eu le prefer sub formă de pastă.

Dacă folosiți hîrtie de copt, e momentul să o puneți în tăvi. Dacă sînt antiaderente probabil că nu e nevoie de nimic, ale mele sînt de tablă foarte subțire, eu pun mereu hîrtie de copt ca să iasă ușor cozonacul după coacere.

După 3 ore de stat la dospit, aluatul va arăta cam așa, umflat și foarte pufos. Cînd veți pune mîna pe el se va lăsa, dar așa este normal.

Se folosește numai mîna în toate operațiile ce vor urma. Se împarte aluatul în 4, eu îmi trasez niște linii mediane imaginare pe verticală și pe orizontală și rup cu mîna bucățile. Tot cu mîna încep să formez foile, pe masa unsă cu ulei, nu cu făină. Eu pun pe masă o mușama, nu am o masă specială de întins aluaturi, dar și asta cu mușamaua mi se pare o variantă foarte bună și igienică, putînd fi ștearsă foarte bine înainte de utilizare. Mărimea foii este în funcție de mărimea tăvii, deci țineți tăvile pe aproape să vă orientați. Se întinde și următoarea foaie necesară primului cozonac, căci îi vom face împletiți. Se împarte și umplutura în patru, fiecare foaie primindu-și partea ei de umplutură, bine întinsă și nivelată pe fiecare foaie, lăsînd foarte puțin loc la margini.

Se rulează foile cu grijă, presîndu-le doar puțin la capete și păstrînd marginea dedesubt. Se așază sulurile unul lîngă altul.

Se apropie și se împletesc cum vă pricepeți voi mai bine. Eu îi îmbrățișez doar puțin unul cu altul. Le mai presez puțin capetele și între ele.

Îi pun în tavă cu grijă ca marginile să fie tot dedesubt ca să nu se desfacă la dospit și apoi la copt ca să iasă umplutura. Se lasă la dospit într-un loc călduț, eu îi pun în cuptor, timp de 30-40 de minute.

Poza de mai jos este după dospire, moment în care îi ung cu o pensulă cu oul bine bătut. Se ung fin dar bine, absolut peste toate părțile vizibile, apoi presărăm peste ei zahăr tos.

Îi punem la copt în cuptor la 160 de grade Celsius timp de o oră. Rețeta originală zice 45 de minute, dar la mine (cuptor pe gaz) nu au fost niciodată gata în acest timp, nici măcar rumeni. De la o oră în sus încep să îi încerc cu o frigăruie în zona cea mai groasă, dar la îmbinări, să nu le stric designul. Vor crește foarte mult în prima jumătate de oră la cuptor, dacă ați respectat regula (pe care nu v-am zis-o încă) de a nu face cozonacii foarte mari, adică de a ocupa maxim 2 treimi din tavă în înălțime, nu se vor revărsa în cuptor. Deci dacă aveți tăvi micuțe, faceți cozonac neîmpletit, doar dintr-un singur sul de aluat.

Cînd frigăruia iese curată și cozonacii sînt suficient de rumeni, îi scot din cuptor, apoi din tăvi și îi las la răcorit pe un grătar.

Apoi, cu un cuțit cu lama zimțată, tai un cozonac în felii și îmi servesc familia care a așteptat răbdătoare coacerea cozonacilor. Nu mai trec iar la povești, dar cozonacii ăștia dau cel mai minunat miros de sărbătoare într-o casă, de aceea îi fac în ultima zi înainte de Paște sau Crăciun, fiind ultimul preparat care merge la cuptor.

Cam așa se face cozonacul. L-am lăudat în postarea anterioară, dacă n-ați citit-o încă, vă invit s-o faceți acum. Și neapărat să faceți cozonacul ăsta, o să-mi dați dreptate că e cel mai bun din lume!

3 thoughts on “Cel mai bun cozonac din lume – de data asta pe bune

    • Ar fi o mare bucurie pentru mine să alegi rețeta asta 🙂 Oricine a făcut-o a fost încîntat și a repetat-o. Aștept și impresia ta atunci cînd îl faci.

  1. Reteta aceasta este cea mai cautata.Eu o fac. daor ca in loc de 400 de grame de nuca pun 70 mai mult si imi ies cozonacii mai mici

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *