Chef pentru o zi! – Ediția 2018

Pregătiți pentru o nouă mare provocare?

Selgros România îi cheamă din nou pe pasionații de gătit la un concurs! Și nu numai pe pasionații de gătit, ci și de tradiții.

Abia am așteptat să vă dau vestea începerii concursului Chef pentru o zi și anul acesta!

Unii dintre voi poate își mai amintesc de concursul de anul trecut, cînd premiile concursului Chef pentru o zi au constat atît în niște ultraperformați roboți de bucătărie, seturi de gătit, vouchere de cumpărături, dar și în cîștigarea experienței de a fi chef pentru o zi într-unul dintre restaurantele din orașul unde s-au înscris participanții, o experiență deosebită pe care am trăit-o alături de cîștigătorul din Constanța, și pe care am povestit-o pe larg după desfășurare.

Anul acesta avem noutăți. După cum știți, împreună cu alți pasionați de gătit și tradiții din toată țara, desfășurăm pe site-ul Selgros Caută Pasiunea un proiect de redescoperire a rețetelor tradiționale vechi, uitate, sau rețete foarte dragi sufletului fiecăruia dintre noi. S-au strîns deja zeci de rețete din toate colțurile țării, pe care le poate descoperi oricine, de oriunde din lume, citindu-le fie ca pe o poveste, pentru că fiecare are și o poveste în spatele ei, fie ca pe o rețetă demnă de a fi reprodusă, ducînd astfel mai departe o moștenire valoroasă a culturii gastronomice românești.

Tot despre tradiții și pasiune este vorba și în ediția de anul acesta a concursului Chef pentru o zi, iar cuvintele cheie sînt Bucate (Re)mixate.

Ce trebuie să faci: te gîndești la o rețetă veche, cu tradiție în familia ta, o (re)mixezi în varianta ta, o fotografiezi alături de un carton pe care să scrie Chef pentru o zi 2018, o înscrii în concurs cu o descriere a modului de preparare și aștepți jurizarea făcută de Laura Laurențiu, Oana Igrețiu și Cosmin Dragomir, să vezi dacă ești vreunul dintre cîștigătorii celor 110 premii puse în joc: 100 de vouchere de cumpărături și 10 roboți de bucătărie KitchenAid Heavy Duty 5 KPM 5 EER (în paranteză fie spus, visul oricărui pasionat de gătit). Primii 10 cîștigători vor fi sărbătoriți și cu un… CHEF pe cinste, la Brașov, alături de invitați speciali și multe alte surprize.

Rețetele se pot înscrie începînd de azi, 15 iunie, timp de o lună, deci pînă pe 15 iulie, ora 23:59. Jurizarea se va face pînă pe 20 august 2018, iar cîștigătorii vor fi anunțați pe 21 august 2018.

Înscrierile se fac pe pagina concursului http://chefpentruozi.ro/, unde găsiți toate detaliile organizatorice și regulamentul de participare.

Vă doresc mult succes!

Tochitură Dobrogeană

Oare s-a mai întrebat cineva, ca mine acum, prin ce ar fi această mîncare așa de tipic dobrogeană încît să i se alipească adjectivul dobrogean atît de ferm? Tochitură, da, mîncare existentă și în Moldova, și-n Oltenia, în Ardeal nici nu mai zic. Dar în Dobrogea? Am mers la Bucate, Vinuri și Obiceiuri Românești, unde Radu Anton Roman a strîns mîncărurile tradiționale ale regiunilor românești, le-a luat urma și le-a explicat apariția, de ce acolo e așa, de ce în altă parte e altfel, dar, oricît de cuprinzătoare e cartea, tochitura dobrogeană nici măcar nu apare ca rețetă, darămite explicații.

Continue reading

Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte…

A mi se ierta folosirea versului lui Nichita Stănescu într-o postare care n-are de-a face cu poezia, ci cu bucătăria, sau chiar cu banala ”alimentație publică”, sintagmă economică cuprinzătoare, dar foarte depersonalizată. Alimentația publică, mîncarea, hrănirea se fac pentru oameni, iar cînd e vorba de facerea și servirea ei în restaurante e deja un act social, personal și chiar intim, de aceea aleg să vorbesc acum despre el din punctul de vedere al… comunicării. Da, da, comunicarea aceea care a devenit obiect de studiu, despre care se vorbește prin cărți, pe la conferințe, workshop-uri etc.

Continue reading

Ciulama cu ciuperci și măruntaie de pui

Zilele astea mi-a tot ieșit în cale ciulamaua: pe unde m-am dus, pe unde m-am întors, sau m-am dus iar, toată lumea făcea sau vorbea despre ciulama. Cum îmi și place foarte mult, mi-am zis că n-ar fi rău s-o fac și eu, în varianta care-mi place mie foarte mult, cu pipote și inimi de pui, dar și cu ciuperci. Poate că nu scriam și rețeta dacă, stînd de vorbă cu colega mea care mă întreba ”oare ce să mai gătesc? tu ce mai faci de mîncare?”, eu nu-i răspundeam ”ciulama!”, iar ea nu-mi spunea ”păi eu nu știu să fac ciulama!”. Nu-mi pusesem niciodată problema că cineva nu ar ști să facă ciulama, asta constînd, simplist vorbind, în facerea unui sos alb din smîntînă și/sau făină și combinarea acestui sos cu diverse alte componente cum ar fi carnea sau ciupercile. Continue reading

Prăjitură cu mere și făină de migdale

Pe lîngă că e foarte bună, această prăjitură este una ultra-ultra-ultrarapidă. N-o să vă plictisesc nici eu prea mult cu vorbăria, că atunci degeaba ar fi ea rapidă, dacă ați sta să citiți o lungă rețetă. Eu o fac pentru că e foarte potrivită în dieta Montignac, la care revin din cînd în cînd, cum ar fi acum. De aceea eu folosesc fructoză, dar voi puteți pune zahăr.

Ingrediente:

  • 120 g migdale crude măcinate fin;
  • 6 ouă;
  • 50 g unt moale;
  • 2 linguri fructoză;
  • 1 linguriță rasă de praf de copt;
  • 1 linguriță rasă de scorțișoară;
  • 3 mere tăiate cuburi cu latura de maxim 1 cm (nu necesită decojire, doar căsuța cu semințe trebuie scoasă).

Se amestecă bine toate cele de mai sus, se pune compoziția într-un vas termorezistent și care se poate băga la microunde, preferabil și transparent, să vedem ce face compoziția acolo, în cuptorul cu microunde, că acolo vom coace prăjitura, am uitat să vă spun, de-aia e așa de rapidă. Se bagă la cuptorul cu microunde la puterea maximă pentru aproximativ 7-8-9 minute, sau pînă se încheagă bine compoziția.

O să vă îndrăgostiți de ea, așa e de simplă și de bună.

Iată cum arată:

Afînată, texturată, parfumată și gustoasă.

Pulpă de berbec în aluat

Sîntem în preajma sărbătorilor pascale, aceasta fiind una dintre puținele perioade din an cînd românii pun pe masa lor preparate din carne de oaie, de fapt din miel. Nu prea se consumă carne de oaie pe la noi în restul anului. E suficient să începi să povestești cuiva despre un preparat în care se folosește oaie, că imediat te oprește: ”a, nu, NOI nu mîncăm oaie!”. În ceea ce mă privește, am scris în multe rînduri despre aprecierea deosebită pe care o am pentru carnea de ovine, fie că e vorba despre miel, berbec sau oaie. E o carne foarte gustoasă, mai slabă și mai ușoară decît cea de porc, dacă este bine pregătită și îi arăți interes în valorificare. Are unele particularități în gătire, dar odată aflate secretele, nu ai cum să mai spui că nu-ți place carnea de oaie.

Domnul tradițiilor culinare românești, Radu Anton Roman, scria că ”în Dobrogea, berbecul și cu doamna sa, oaia, împărățesc fără concurență: o singură vară de arșiță pe dealurile sterpe ale Casimcei ar metamorfoza orice vacă-ntr-o mîță costelivă și orice cal în măgar însetat”. E o descriere plină de umor, nu în totalitate reală, dar e adevărat că oile și caprele pe dealuri sînt cel mai popular peisaj ale unei călătorii prin Dobrogea, de cînd dă primul fir al ierbii, pînă toamna foarte tîrziu.

Continue reading

Plăcintă australiană cu carne (Aussie meat pie)

E o plăcintă inspirată de Jamie (Oliver), inspirat de plăcinta australiană, executată în stilul lui, iar de către mine, pe a mea, în stilul meu. Fraza asta ar trebui desfășurată, ca să vedeți că are logică, dar mai importantă e, acum, plăcinta. Stilul lui e să alerge prin bucătărie, să fie zgomotos, să toace repede, să vorbească mult… Stilul meu este: ”ia, ce mai e prin frigiderul ăsta? A, niște carne rămasă de la friptura de ieri, niște untură, niște bere, niște brînză Cheddar, niște ciuperci? Hai să facem o plăcintă!”. Hehe, nu chiar așa, nu aveam nici brînză Cheddar, nici ciuperci, dar le-am luat ca să reciclez carnea, o bucată destul de mare care nu s-a mîncat toată la masa din ziua anterioară, iar a doua zi nici atît nu s-ar fi mîncat, că nu mai avea nici sos, nici garnitură. Știam că Jamie are niște rețete de reciclare a resturilor de carne, am căutat, am găsit rețeta de plăcintă australiană (aussie meat pie, pe limba lui), nu era cu resturi, dar nici nu trebuia să fie ca să-mi placă mie s-o fac, așa că iat-o și așa cum am făcut-o eu.

Continue reading

Sarmale comune și banale cu o Fetească de Străoane

Am tot amînat postarea rețetei de sarmale pe blogul meu, pentru că mi s-a părut extrem de comună și banală, față de sofisticata și spectaculoasa rețetă de sarmale în cuib, de exemplu.

Am pornit la începuturile mele de gospodină de la rețeta din cartea de bucate a Sandei Marin, și am rămas, în linii mari, la această rețetă. Probabil că variantele de condimentare ”personalizează” orice sarma, în funcție de gusturile casei.

Așadar, sarmale!

Continue reading

Tort baclava cu ciocolată

După postarea despre plăcinta dobrogeană, cu care am dat startul seriei de rețete legate de specificul local al zonei mele, Dobrogea, în proiectul derulat anul acesta de Selgros Romania cu pasionații de tradiții culinare din toată țara, m-am tot gîndit care să fie cea de-a doua rețetă propusă. Am atît de multe lucruri în minte pe care aș vrea să le povestesc, încît nici nu știu ce să aleg mai întîi. Îmi propusesem să aleg ceva care ține și de sezonul acesta, ceva ce răsare sau se coace numai acum, dar fiind încă iarnă, nu am găsit nimic specific.

O discuție între mai mulți bloggeri culinari mi-a atras atenția zilele trecute. Este postul Paștelui, dar lumea are totuși unele evenimente de parcurs în această perioadă, așa că s-a ridicat problema realizării unor dulciuri festive de post, și, de ce nu, chiar un tort de post. Ideile cu privire la ingredientele care puteau fi folosite nu lăsau foarte mult loc de întors, dar lăsau foarte mult de dorit în privința calității: ”frișcă” vegetală, margarină, biscuiți pisați, stau și mă întreb ce treabă au aceste ingrediente cu savoarea, care se presupune că nu trebuie să-i lipsească unui tort. M-am gîndit că baclavaua se poate face foarte bine de post, dacă scoatem unele ingrediente pe care le folosim fără probleme în restul timpului. Așa cum am descris și în rețeta tradițională de baclavale, la realizarea foilor în casă se folosesc ouă și iaurt, iar foile pot fi unse apoi cu unt. Dacă le scoatem pe acestea, baclavalele devin 100% de post. Foi de baclavale făcute numai din făină se găsesc de cumpărat, acestea pot fi unse și cu ulei, deci am început să-mi imaginez deja cum aș face un tort baclava. Cu ciocolată! L-am fabricat mintal în toate detaliile lui. Ca orice tort, și acesta trebuia să se remarce prin opulență, așa că nu m-am oprit doar la introducerea ciocolatei în umplutură, ci și în alegerea celorlalte ingrediente. Mi-am propus să folosesc 4 feluri de nuci (și o să numesc așa toate fructele oleaginoase folosite): fistic, alune de pădure, migdale și nuci obișnuite.  Să-l însiropez cu sirop aromatizat cu cuișoare, vanilie și apă de tarndafiri. Să-l ornez cît mai bogat și interesant, cu fructe uscate, fructe oleaginoase (nuci) și petale de trandafiri. Am căutat, m-am documentat, am găsit idei de decorare și m-am pus pe treabă, adică am reinterpretat celebrele baclavale într-un nou preparat: tortul baclava cu ciocolată!

Continue reading