Ardei copți cu brînză Feta

Suspectez faptul că pe timp de caniculă mi-e perturbat uzul rațiunii, astfel că mă apucă gătitul înfocat, adică ”înfocat” la propriu, cu mult foc, exact cînd afară sînt peste 30 de grade. Numai pe timp extrem de călduros îmi aduc aminte de această ”mîncare”, fapt justificabil, totuși, pentru că numai vara găsesc ardei capia atît de buni pentru copt. Și chiar dacă o fac la cald, o mănînc rece, așa că merită efortul inițial, ca după aceea doar s-o scoți de la frigider și s-o mănînci în orice moment al zilei, de la mic dejun, pînă la cinele tîrzii.
Combinația de ardei copți cu feta am întîlnit-o în Grecia în mai multe forme: ardei copți umpluți cu feta, ardei copți scufundați într-un fel de fondue, ardei copți într-o tocană cu brînză și cîrnați, etc, dar toate aceste rețete erau prea complexe ca să încerc să le reconstitui la mine în bucătărie, așa că am simplificat totul la maxim și a ieșit asta.

Continue reading

Șuberec cu aluat crocant

Crustă crocantă, cu bășici, peste o crustă moale, o descriere modestă, dar o chestie tare bună… am testat noua rețetă de aluat cu care se pot face chestii prăjite cu umpluturi, eu am făcut șuberec, dar cu siguranță voi mai încerca și altele.

Spre deosebire de aluatul clasic care conține minimum de ingrediente, și anume făină, apă, sare, iar șuberecul iese moale, se poate îndoi sau rula, șuberecul făcut astfel iese mai rigid, se poate mînca mai ușor, iar crusta e, îndrăznesc să spun, mai gustoasă.

Continue reading

Soleanca cu pește

N-aș putea spune că m-am săturat de ciorba clasică de pește, de altfel nici nu știu ce înseamnă clasic în ceea ce privește ciorba de pește, pentru că rețeta se schimbă din 10 în 10 kilometri, cel puțin în zona Dobrogei, unde aproape fiecare localitate are rețeta ei. Totuși în ultima vreme mi-aș fi dorit ceva nou: să fie cu pește, dar cu un pește mai deosebit, să fie o zeamă acrișoară, dar nu cu borș sau oțet, să nu fie cu prea multe legume, erau cam multe cerințe și gîndul mă ducea numai la variante orientale de supe de pește, care, bine-nțeles, nu îmi erau total pe plac. Noroc cu feciorul meu care îmi furnizează tot felul de rețete interesante atunci cînd nu știu ce să gătesc. După exprimarea poftelor mele de ciorbă de pește, a venit cu propunerea: ”soleanca de pește”. Continue reading

TourX – Ruta albastră – experiențe inedite în Dobrogea

V-am vorbit în postarea mea de zilele trecute despre un proiect foarte interesant al unor oameni entuziaști care vor ca în viitorul apropiat să plaseze Dobrogea în TOP 10 European Smart Destinations. Ei, ce ziceți? E suficient de îndrăzneață ideea ca să vreți să aflați și cum vor face asta? Pentru că eu sînt convinsă că o vor face.

TourX e un proiect susținut și promovat de Inomar Cluster, puteți citi pe larg pe site-ul lor care le sînt obiectivele, viziunea și misiunea. TourX este instrumentul prin care Inomar își propune să promoveze Dobrogea ”continentală”, adică acea parte din Dobrogea pe care turiștii o văd doar în drum spre litoral, în rest străbătînd cel mult drumul între stațiunile de pe litoral, de la nord la sud și invers. Iubitorii Dobrogei știu că ținutul ăsta înseamnă mai mult, nu doar litoral. Pe lîngă relief, foarte variat, Dobrogea are istorie, diversitate faunistică, multiculturalitate etnică și confesională, muzică, dansuri și mîncare delicioasă, toate acestea putînd fi experiențe, dacă le cauți și le faci. Ce face TourX? Le pune pe toate laolaltă, în niște circuite de vacanță pe care orice localnic sau turist le poate face într-o zi. Pentru început au pus la punct 3 rute, fiecare cu o sumă de experiențe pe care turiștii care se înscriu le pot face. Ruta Mov, Ruta Verde, găsiți, de asemenea, informații despre ele pe site-ul TourX, fiecare avînd atracțiile ei.

Duminică, pe 25 iunie 2017, s-a lansat Ruta Albastră – între cetăți și ape. Mărturisesc că, din toată Dobrogea, asta este ruta mea preferată, așa că la auzul primei propuneri ”mergi cu noi?”, am zis un DA! hotărît și pînă la plecare am tot confirmat ca nu cumva să-mi ia altcineva locul.

Continue reading

Dobrogea – tururi, excursii

Preiau mai jos un text pe care l-am publicat în diverse alte locuri, numai pe blogul meu încă nu.

Scriu în el despre experiențe culinare în Dobrogea, inclusiv litoralul, dar nerezumîndu-mă strict la el. Cînd l-am scris, și de cîte ori l-am recitit, mi-am propus să fac ceva mai mult, cum ar fi, de exemplu, niște călătorii, tururi culinare pe diverse rute din Dobrogea, și pentru alte atracții, dar și pentru experiențe culinare inedite. Anul trecut am făcut cîteva rute, dar într-o formație extrem de redusă, eu și cîteva prietene. Noroc că unii oameni gîndesc și ei ca mine, doar că la scară mai mare, iar întîmplarea a făcut să dăm unii peste alții.

Mîine voi participa la una dintre aceste excursii, pe o rută de care sînt absolut îndrăgostită, Ruta albastră – între cetăți și ape. Pînă mă întorc cu impresii, sper frumoase, și poze, vă las să citiți articolul de mai jos. Are sezonalitatea lui, fiind scris înainte de un 1 mai, după cum veți citi, dar trebuie să mă pregătesc pentru mîine, așa că nu-l mai editez.

Încep cu două poze făcute de mine mai demult, undeva pe această rută.

Continue reading

Festivalul Pasta, Vino e Cappuccino – Constanța 2017

În weekend-ul ăsta, 23-25 iunie, e din nou festival în oraș, unul dedicat pastelor, vinurilor și cafelei. Am fost și eu ieri, chiar din prima zi, și m-am delectat cu priveliștea, mirosul și atmosfera, mai puțin cu mîncatul. Ca la orice festival, standuri cu paste, pîine, vinuri, cafea, oferta fiind totuși foarte restrînsă. Poate azi mai apar și altele, deși mă îndoiesc.

Continue reading

Supă de rață cu varză – reconstituire

Printre amintirile mele din copilărie, există și unele foarte… gustoase. Așa cum mirosurile sau sunetele îmi aduc aminte de momente din viața mea, există feluri de mîncare care îmi aduc aminte de evenimente la care am participat, oameni pe care i-am cunoscut și stări pe care le-am avut cîndva. Un gust pe care nu îl regăsisem de mult, dar după care tînjeam, aducîndu-mi deodată aminte de el, a fost cel al unei supe de rață pe care o făcea bunica mea. Ținînd cont de faptul că bunica mea s-a dus cînd eu aveam pînă în 10 ani, și că experiențele mele în bucătărie au început mult mai tîrziu, am încercat să scot ceva de la mama în legătură cu supa asta, să văd dacă își aduce aminte de ea, pentru că după moartea bunicii ea nu a mai făcut-o niciodată. Și din lipsă de rață, creșterea păsărilor de toate felurile fiind marea pasiune a bunicii, dar probabil și pentru că uitase că există acest fel de mîncare, cum și eu mai uit de cîte unul. Îi zic supă pentru că după amintirile mele nu era acrită în niciun fel, ba chiar îmi aduc aminte că era cumva dulceagă față de ciorbele acre pe care le făceau mama și bunica în general. Ei, mama nu cred că a citit vreo rețetă de mîncare în viața ei, dacă o întrebi cum face ceva începe să explice într-un limbaj plin mai mult de prepoziții și interjecții decît de verbe și substantive, așa că, neaflînd nimic relevant, am deschis subiectul cu sora mea, bazîndu-mă pe memoria ei, pe inventivitate și creativitate, precum și pe cunoștințele de fizică și chimie pe care le deține. Ce i-am descris: ”mă, era o zeamă grasă cu rață și multă varză, dar varza era așaaa… nu știu cum…”, iar ea mi-a spus plină de siguranță: ”prăjea varza înainte și-i punea bulion!”. Wow! Atît de simplu! Cum de nu m-am gîndit?!

Continue reading

Plov – Pilaf uzbek

Unul dintre lucrurile care m-a fascinat la începuturile vieții mele de bucătar amator, și continuă să mă încînte și azi, a fost infinitatea combinațiilor care pot fi făcute în domeniul culinar, folosind un număr totuși limitat de ingrediente, oricît de mare e oferta și diversitatea acestora în ziua de azi. Din aceleași ingrediente, cu doar un mic adaos, sau doar printr-o mică schimbare de procedură de gătire, iese ceva total diferit. Un gust nou, o consistență nouă, deja este un alt-ceva, cu alt nume, altă zonă din lume unde e consumat, altă cultură și altă legendă creată în jurul lui.

Continue reading

Festivalul Scoicilor la Constanța

Anul trecut (2016) a avut loc prima ediție a acestui festival, adus în Constanța de chef Cătălin Scărlătescu (văd că toată lumea așa se adresează unui chef, deci tot chef o să îi zic și eu). Nu a inventat el midia, așa cum îl luau peste picior colegii lui din show-urile  de televiziune, dar cred că are un mare merit în faptul că a deschis drumul unui festival culinar la Constanța, în primul rînd, apoi că acest festival este dedicat unui produs marin local cum este midia.

Pentru că mîine, 18 mai, începe cea de-a doua ediție, sper să vă deschid apetitul pentru midii și pentru genul acesta de manifestări, prin publicarea cîtorva poze făcute anul trecut. Mie mi-a plăcut foarte mult, atmosfera era plăcută, deși era aglomerat se servea destul de repede, comercianții- restaurante, pub-uri din oraș prezente și acolo- și-au afișat diverse plite pitorești, tăvi, oale imense cu aspect antic în care fiecare făcea midiile după rețetele proprii, cele mai multe în clasicul stil natur, dar și în sos roșu sau altele mai complicate. Sub orice formă, midiile erau excelente la gust, și am luat din cîteva locuri distincte.

La final s-a organizat și un concurs între participanți / expozanți.

Continue reading

Tacheen – Pe unde mai pune țăranul șofranul

De cînd am auzit vorba ”ce știe țăranul, ce-i ăla șofranul?”, adică de foarte mult timp, m-am hotărît să ies și eu, domnule, din inferioritatea culinară ce mă caracteriza, conform înțelepciunii neamului, și să văd ce e cu el. Așa că prima dată cînd am văzut condimentul în magazin, într-un pliculeț, ca orice condiment, l-am și înhățat și deja mă vedeam urcînd  brusc o treaptă socială culinară. Gata, nu mai eram un țăran, aveam deja niște șofran și curînd aflam și ce e el. La noi acasă nu se văzuse niciodată șofran, dar am reținut totuși o discuție între mama și bunica vorbind despre cozonacul nu-știu-cui, care ”probabil nu era așa de galben de la ouă, ci de la șofran”, deci nu era ceva total necunoscut pe vremea copilăriei mele, ci poate chiar uzual din moment ce se putea pune în cozonac. Eram prea mică pe atunci să mă bag în discuții de genul ăsta, dar cuvîntul mi-a rămas în memorie.

Revenind la plicul meu: l-am deschis emoționată, să caut șofranul, nici nu știam cum arată. Ca și în cazul cadourilor din vremea adolescenței mele, cînd în pachetul mare găseai un pachet mai mic și tot așa pînă la nimic, așa am mai găsit și eu în interiorul plicului mare un plic mai mic, de fapt mult mai mic, dacă nu eram atentă puteam să arunc plicul mare cu totul la gunoi, crezînd că s-a produs o greșeală și n-au pus nimic în plic. Continue reading