Bucatareala, Mincaruri gatite, Rețete, Selgros, Tradiționale

Carcalete – cartofi prăjiți cu ou

N-aș fi venit astăzi în fața voastră cu acest preparat, dacă nu mi s-ar fi revelat brusc faptul că e una dintre mîncărurile acelea din categoria comfort food, pe românește această expresie însemnînd mîncare de suflet, sau care oferă stare de bine, de sentiment de acasă. Este asociată cu căldura, cu mirosuri apetisante, ușor de făcut, ușor de servit, ușor de mîncat, fără să te preocupi prea tare de etichetă sau aspect. Mîncărurile din această categorie sînt asociate implicit cu niveluri înalte de carbohidrați (paste, cartofi), ceea ce le face să fie introduse și în categoria de mîncăruri mai puțin sănătoase, ca să nu zic de-a dreptul că ar fi mîncare nesănătoasă. Nesănătoasă poate dacă o mănînci în fiecare zi, dar ocazional nu văd nicio problemă s-o mîncăm și să ne simțim bine, cum ar fi într-una dintre zilele înghețate de iarnă care vor veni. La noi a fost aleasă de toți ai casei ca rețetă preferată  atunci cînd, zilele trecute, blocați de prima zăpadă serioasă, am început să enumăr ce mîncăruri aș putea face cu ce vedeam prin frigider și coșul cu legume. N-a trebui să îmi bat capul prea mult, pentru că la ”cartofi prăjiți cu ou” deja s-a aprobat cu bucurie în glasuri: ”Da! Da! Vrem cartofi prăjiți cu ou!”

Ce e cu mîncarea asta, ca și cu denumirea puțin caraghioasă, puțin ambiguă din titlu, carcalete? Pentru mine a fost o descoperire relativ recentă, dacă acum 2 ani poate fi numit ”trecut recent”. Parcă-parcă ceva mi s-a părut cunoscut, cînd, într-o bună zi, văzînd cartofii prăjiți gata făcuți, mi-am zis ”hai să pun și ou peste ei, ce-o ieși?”. Am pus, am pozat, am mîncat, m-am lăudat și la alții care m-au luat peste picior: ”cum?! Abia acum ai aflat de cartofi prăjiți cu ou? În Ialomița cu asta ne-am făcut mari!”. Apoi am aflat că studenții, în cămine, făceau cartofii prăjiți împreună cu ouăle pentru a economisi uleiul necesar prăjitului. Că mamele noastre făceau astfel încît să refolosească tot ce rămînea de la mesele anterioare, iar niște cartofi prăjiți rămași pe a doua zi erau numai buni de inclus în meniu. Toată lumea știa de ei, numai eu nu. Mama nu îi făcea așa, drept pentru care nici nu știam de rețetă, pentru că nu multă lume a pus-o pe internet, părîndu-li-se poate prea simplă. Așa și e, e foarte simplă, dar foarte iubită, tocmai de aceea am ales s-o prezint în cadrul proiectului de redescoperire a rețetelor vechi și dragi nouă desfășurat de Selgros România pe site-ul selgroscautapasiunea.ro

Denumirea de ”carcalete” pentru acest preparat am aflat-o de la prietena mea Madi, al cărei soț, bucătar profesionist, o are inclusă cu această denumire amuzantă în meniul restaurantului pe care-l conduce. Carcaletele este de fapt denumirea unei băuturi din vin, sirop și sifon, făcută pentru a salva vinul din anii în care acesta iese prea sec sau prea acru, sau nu e suficient de bun pentru a fi băut ca atare. Apoi termenul a fost extins asupra oricărei băuturi pe care o poți face după o petrecere cu resturile rămase prin sticle. Prin analogie, cred că și denumirea carcalete pentru această mîncare vine de la faptul că salvează alimente care altfel nu s-ar mai mînca cu plăcere sau sînt insuficiente pentru o porție acceptabilă. La o căutare pe internet am găsit rețete similare care includ bucăți de friptură făcută la grătar. Pentru mine a sunat suficient de amuzant ca să introduc în dicționarul meu culinar acest termen: carcalete.

Așadar să trecem la pregătirea carcaletelui.

Ingrediente (pentru 2 persoane):

  • Cartofi – 500 g;
  • 2 ouă;
  • 50 g costiță afumată;
  • 50 grame brînză telemea (de vacă sau de oaie);
  • un fir de pătrunjel verde, sare, piper, 100 ml ulei de floarea soarelui.

Mod de preparare:

Am curățat de coajă cartofii și i-am tăiat batonașe nu foarte lungi, i-am uscat cu prosoape de hîrtie și i-am pus la prăjit într-o tigăiță în 100 ml de ulei încins.

Cînd au început să se rumenească, am adăugat într-o parte a tigăiței costița tăiată batonașe, ca să se prăjească puțin.

Costița va lăsa puțină grăsime și ea, așa că e momentul să scurgem din tigaie mare parte din uleiul pus pentru prăjit și grăsimea lăsată de costiță, păstrînd în tigaie un volum foarte mic de ulei, doar cît e necesar pentru a se prăji și ouăle, altfel acestea vor absorbi ulei în exces.

Ouăle se bat cu puțină sare și un praf de piper proaspăt rîșnit.

Ouăle bătute se toarnă într-un fir subțire peste cartofii prăjiți.

Se amestecă în același timp foarte bine oul bătut cu cartofii, pentru a-i acoperi pe toți, ca un sos. Se oprește imediat focul, oul nu mai are nevoie de foc pentru a fi pregătit, deoarece se coagulează imediat pe cartofii fierbinți.

E aproape gata. Trebuie doar să răzuim niște telemea pe deasupra, și să presărăm pătrunjel verde tocat (opțional).

Asta este tot! O farfurie cu așa un preparat, alături de o salată de varză murată iarna, sau o salată de roșii bine coapte vara, e tot ce-ți trebuie ca să îți refaci starea de bine. Patru ingrediente principale pentru o masă copioasă! Cu siguranță simplitatea va fi întotdeauna o valoare în domeniul culinar.

Tagged , , , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *