N-apucă Crăciunul…

Nu mai știu cîți ardei am numărat cînd i-am pus în butoiaș umpluți cu varză, țelină, morcov și frunză de țelină, dar eram convinsă că-mi vor ajunge pînă pe la Crăciun – Revelion. Acum sînt sigură că, dacă nu imprim un ritm mai lent la consum, nu apucă Crăciunul. Și probabil că n-o să reușesc să fac asta, pentru că sînt excelenți.

În cîteva imagini tehnologia de preparare.

O varză mărișoară tocată la cuțit, o țelină, vreo jumătate de kilogram de morcovi, date pe răzătoarea mare și frunza de țelină tocată

 
 
Butoiașul spălat, curat, așteptînd să se facă util. Alături ligheanul cu varza și celelalte ingrediente frecate cu sare să se înmoaie puțin.
 
 
Ardeii înainte de curățare.
 
 
Cred că modelul de ardei “gras rotund Bianca” (cum ar grăi etichetele la Kaufland) e cel mai bun pentru acritura asta, dar doar cînd e foarte sănătos și proaspăt. Coaja foarte subțire e suficientă ca înveliș pentru amestecul de varză + țelină + morcov, care e vedeta. Puțini se încumetă să mănînce și învelișul, deși e foarte crocant și bun.
 
Și ardeii după curățare, nu cumva să încurcați pașii, să încercați să umpleți ardeii întregi, că o să vă chinuiți mai mult.
 
 
 
Mai jos sînt ardeii gata-gata, după vreo lună jumate de stat la acrit într-o saramură din apă cu 30-40 grame sare și o ceașcă de oțet la un litru de apă. Eu fac mai multă saramură decît apreciez că mi-ar trebui, ca să fie, că sarea și oțetul sînt ieftine, pe cînd ardeii și munca mea, nu.
 
 
 
 
Mă și laud, dar sînt și modestă în același timp: sînt buni, domnule! Îmi pare rău că n-am sacrificat încă vreo oră în plus să mai fac un butoiaș de-asta. La anu’…
Share

7 thoughts on “N-apucă Crăciunul…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *