Supă rapidă de vită (ce i-aș mai zice Pho!)

Aceasta nu este o rețetă de supă Pho. E doar una dintre acele supe despre care vă vorbeam și la un alt subiect, care este gata în maxim 15 minute de la intrarea în bucătărie. Cum bine zic și-n titlu, eu i-aș zice Pho. După ce am mîncat-o prima dată într-un restaurant vietnamez din București, mi se părea că am depistat tare bine, doar imaginar, modalitatea de preparare a acelei supe vietnameze de care sînt îndrăgostită (am un vocabular foarte restrîns cînd e vorba să laud ceva de mîncare, toate la mine-s ”geniale”, ”minunate”, ”extraordinare” și, bine-nțeles, de toate sînt ”îndrăgostită”). Continue reading

Brie en croûte

E cunoscut faptul că ”nu putem să nu gîndim”, oricît de tare ne-am dori și ne-am impune asta. În orice moment, fiecare dintre noi are cîte un gînd. În ceea ce mă privește, cred că cele mai bogate producții mentale au loc în capul meu atunci cînd gătesc. Odată intrată în bucătărie, încep să imaginez dialoguri, situații, mă contrazic cu cîte cineva în mintea mea, pe teme mai ales culinare. De data aceasta, pornindu-mă să fac această minunată rețetă de brie en croûte, adică brînză brie în crustă, m-am tot gîndit la economia în bucătărie datorată faptului că poți face acasă rețete care la restaurante, dacă le-ai găsi, ar costa o mică avere. Că poți face acasă, cu costuri minime, rețete simple dar care par sofisticate, și că înlocuind semipreparatele, poți reduce și din costuri, dar poți, de asemenea, beneficia de produse de cea mai bună calitate, cu doar o mică investiție de timp și efort. De unde această idee?  Continue reading

Risotto cu căpșuni

Greu îmi e să încep o postare cu o rețetă fără să vorbesc despre ea: de unde am aflat-o, de ce m-am hotărît s-o fac, lucruri care mie mi se par interesante dar habar n-am cum sînt pentru ceilalți care ajung să le citească. Recunosc, eu sînt destul de plictisită cînd caut o rețetă să stau să citesc de zece ori aceeași poveste despre cum Savarin a făcut savarina, Chateaubriand – Chateaubriand-ul, Pavlova – Pavlova etc. “Haha!”, hai nu mai rîdeți, știu și eu că nu e așa, v-am zis doar că citesc poveștile de 10 ori pînă apuc să ajung la rețeta propriu-zisă, doar am vrut să fac economie de text, care, iată, tocmai a devenit mai lung.

Continue reading

Doamna Casian de la Pescăria Selgros. Și-un șalău cu maioneză reinterpretat.

Habar n-am dacă în ultima vreme am fost mai des la Selgros decît înainte de-a începe frumoasa colaborare, dar cu siguranță de cînd am început-o am fost mai atentă la tot ce se găsește acolo, la ce se întîmplă nou, la evenimentele pe care le organizează și la oamenii pe care îi întîlnesc acolo de fiecare dată cînd merg. Am făcut, cum s-ar zice, niște vizite mindfulness, am conștientizat fiecare pas ca și cum aș fi fost pe un teren nou de explorat, pentru că, la urma-urmei, așa a și fost de fiecare dată. Încă de la prima mea vizită de curtoazie am cunoscut o parte dintre oamenii de la raioanele de unde mă aprovizionez în mod constant: carne, legume-fructe, vinuri, iar la raionul de pește pe care îl vizitez de cel puțin 2 ori pe săptămînă, aproape că am legat relații de prietenie.

Am zis ”aproape”?

Nu, de data asta chiar așa s-a întîmplat. Coincidență sau nu, de fiecare dată cînd ajung acolo am plăcerea să dau peste aceeași doamnă care, de cîteva luni bune, mi-a atras atenția prin seriozitatea și sîrguința cu care își face munca. Fiind un consumator casnic, nu mă iau foarte în serios cînd merg să cumpăr ceva, merg în raion și intru în vorbă cu cel pe care-l găsesc acolo, dacă mă inspiră ceva-cumva, iau acel ceva și merg acasă să-l pregătesc, de puține ori m-am dus hotărîtă să iau fix ceva anume. De multe ori intram în pescărie, o vedeam pe doamna despre care vă vorbesc că scoate din bazin un crap, cu o îndemînare și-o siguranță uimitoare, ceream și eu unul, eventual și curățat, filetat sau alte operațiuni care se pot solicita în pescăria Selgros. Mă servea, răbdătoare și preocupată să fiu mulțumită, apoi se retrăgea și se apuca de alte comenzi, acesta fiind unul dintre cele mai solicitate raioane de către clienții mari, restaurante și hoteluri de pe litoral.

Continue reading

Ardei copți cu brînză Feta

Suspectez faptul că pe timp de caniculă mi-e perturbat uzul rațiunii, astfel că mă apucă gătitul înfocat, adică ”înfocat” la propriu, cu mult foc, exact cînd afară sînt peste 30 de grade. Numai pe timp extrem de călduros îmi aduc aminte de această ”mîncare”, fapt justificabil, totuși, pentru că numai vara găsesc ardei capia atît de buni pentru copt. Și chiar dacă o fac la cald, o mănînc rece, așa că merită efortul inițial, ca după aceea doar s-o scoți de la frigider și s-o mănînci în orice moment al zilei, de la mic dejun, pînă la cinele tîrzii.
Combinația de ardei copți cu feta am întîlnit-o în Grecia în mai multe forme: ardei copți umpluți cu feta, ardei copți scufundați într-un fel de fondue, ardei copți într-o tocană cu brînză și cîrnați, etc, dar toate aceste rețete erau prea complexe ca să încerc să le reconstitui la mine în bucătărie, așa că am simplificat totul la maxim și a ieșit asta.

Continue reading

Șuberec cu aluat crocant

Crustă crocantă, cu bășici, peste o crustă moale, o descriere modestă, dar o chestie tare bună… am testat noua rețetă de aluat cu care se pot face chestii prăjite cu umpluturi, eu am făcut șuberec, dar cu siguranță voi mai încerca și altele.

Spre deosebire de aluatul clasic care conține minimum de ingrediente, și anume făină, apă, sare, iar șuberecul iese moale, se poate îndoi sau rula, șuberecul făcut astfel iese mai rigid, se poate mînca mai ușor, iar crusta e, îndrăznesc să spun, mai gustoasă.

Continue reading

Soleanca cu pește

N-aș putea spune că m-am săturat de ciorba clasică de pește, de altfel nici nu știu ce înseamnă clasic în ceea ce privește ciorba de pește, pentru că rețeta se schimbă din 10 în 10 kilometri, cel puțin în zona Dobrogei, unde aproape fiecare localitate are rețeta ei. Totuși în ultima vreme mi-aș fi dorit ceva nou: să fie cu pește, dar cu un pește mai deosebit, să fie o zeamă acrișoară, dar nu cu borș sau oțet, să nu fie cu prea multe legume, erau cam multe cerințe și gîndul mă ducea numai la variante orientale de supe de pește, care, bine-nțeles, nu îmi erau total pe plac. Noroc cu feciorul meu care îmi furnizează tot felul de rețete interesante atunci cînd nu știu ce să gătesc. După exprimarea poftelor mele de ciorbă de pește, a venit cu propunerea: ”soleanca de pește”. Continue reading

Supă de rață cu varză – reconstituire

Printre amintirile mele din copilărie, există și unele foarte… gustoase. Așa cum mirosurile sau sunetele îmi aduc aminte de momente din viața mea, există feluri de mîncare care îmi aduc aminte de evenimente la care am participat, oameni pe care i-am cunoscut și stări pe care le-am avut cîndva. Un gust pe care nu îl regăsisem de mult, dar după care tînjeam, aducîndu-mi deodată aminte de el, a fost cel al unei supe de rață pe care o făcea bunica mea. Ținînd cont de faptul că bunica mea s-a dus cînd eu aveam pînă în 10 ani, și că experiențele mele în bucătărie au început mult mai tîrziu, am încercat să scot ceva de la mama în legătură cu supa asta, să văd dacă își aduce aminte de ea, pentru că după moartea bunicii ea nu a mai făcut-o niciodată. Și din lipsă de rață, creșterea păsărilor de toate felurile fiind marea pasiune a bunicii, dar probabil și pentru că uitase că există acest fel de mîncare, cum și eu mai uit de cîte unul. Îi zic supă pentru că după amintirile mele nu era acrită în niciun fel, ba chiar îmi aduc aminte că era cumva dulceagă față de ciorbele acre pe care le făceau mama și bunica în general. Ei, mama nu cred că a citit vreo rețetă de mîncare în viața ei, dacă o întrebi cum face ceva începe să explice într-un limbaj plin mai mult de prepoziții și interjecții decît de verbe și substantive, așa că, neaflînd nimic relevant, am deschis subiectul cu sora mea, bazîndu-mă pe memoria ei, pe inventivitate și creativitate, precum și pe cunoștințele de fizică și chimie pe care le deține. Ce i-am descris: ”mă, era o zeamă grasă cu rață și multă varză, dar varza era așaaa… nu știu cum…”, iar ea mi-a spus plină de siguranță: ”prăjea varza înainte și-i punea bulion!”. Wow! Atît de simplu! Cum de nu m-am gîndit?!

Continue reading

Plov – Pilaf uzbek

Unul dintre lucrurile care m-a fascinat la începuturile vieții mele de bucătar amator, și continuă să mă încînte și azi, a fost infinitatea combinațiilor care pot fi făcute în domeniul culinar, folosind un număr totuși limitat de ingrediente, oricît de mare e oferta și diversitatea acestora în ziua de azi. Din aceleași ingrediente, cu doar un mic adaos, sau doar printr-o mică schimbare de procedură de gătire, iese ceva total diferit. Un gust nou, o consistență nouă, deja este un alt-ceva, cu alt nume, altă zonă din lume unde e consumat, altă cultură și altă legendă creată în jurul lui.

Continue reading

Tacheen – Pe unde mai pune țăranul șofranul

De cînd am auzit vorba ”ce știe țăranul, ce-i ăla șofranul?”, adică de foarte mult timp, m-am hotărît să ies și eu, domnule, din inferioritatea culinară ce mă caracteriza, conform înțelepciunii neamului, și să văd ce e cu el. Așa că prima dată cînd am văzut condimentul în magazin, într-un pliculeț, ca orice condiment, l-am și înhățat și deja mă vedeam urcînd  brusc o treaptă socială culinară. Gata, nu mai eram un țăran, aveam deja niște șofran și curînd aflam și ce e el. La noi acasă nu se văzuse niciodată șofran, dar am reținut totuși o discuție între mama și bunica vorbind despre cozonacul nu-știu-cui, care ”probabil nu era așa de galben de la ouă, ci de la șofran”, deci nu era ceva total necunoscut pe vremea copilăriei mele, ci poate chiar uzual din moment ce se putea pune în cozonac. Eram prea mică pe atunci să mă bag în discuții de genul ăsta, dar cuvîntul mi-a rămas în memorie.

Revenind la plicul meu: l-am deschis emoționată, să caut șofranul, nici nu știam cum arată. Ca și în cazul cadourilor din vremea adolescenței mele, cînd în pachetul mare găseai un pachet mai mic și tot așa pînă la nimic, așa am mai găsit și eu în interiorul plicului mare un plic mai mic, de fapt mult mai mic, dacă nu eram atentă puteam să arunc plicul mare cu totul la gunoi, crezînd că s-a produs o greșeală și n-au pus nimic în plic. Continue reading