Category Archives: Rețete

Tochitură Dobrogeană

Posted on by
Reply

Oare s-a mai întrebat cineva, ca mine acum, prin ce ar fi această mîncare așa de tipic dobrogeană încît să i se alipească adjectivul dobrogean atît de ferm? Tochitură, da, mîncare existentă și în Moldova, și-n Oltenia, în Ardeal nici nu mai zic. Dar în Dobrogea? Am mers la Bucate, Vinuri și Obiceiuri Românești, unde Radu Anton Roman a strîns mîncărurile tradiționale ale regiunilor românești, le-a luat urma și le-a explicat apariția, de ce acolo e așa, de ce în altă parte e altfel, dar, oricît de cuprinzătoare e cartea, tochitura dobrogeană nici măcar nu apare ca rețetă, darămite explicații.

Continue reading →

Ciulama cu ciuperci și măruntaie de pui

Posted on by
Reply

Zilele astea mi-a tot ieșit în cale ciulamaua: pe unde m-am dus, pe unde m-am întors, sau m-am dus iar, toată lumea făcea sau vorbea despre ciulama. Cum îmi și place foarte mult, mi-am zis că n-ar fi rău s-o fac și eu, în varianta care-mi place mie foarte mult, cu pipote și inimi de pui, dar și cu ciuperci. Poate că nu scriam și rețeta dacă, stînd de vorbă cu colega mea care mă întreba ”oare ce să mai gătesc? tu ce mai faci de mîncare?”, eu nu-i răspundeam ”ciulama!”, iar ea nu-mi spunea ”păi eu nu știu să fac ciulama!”. Nu-mi pusesem niciodată problema că cineva nu ar ști să facă ciulama, asta constînd, simplist vorbind, în facerea unui sos alb din smîntînă și/sau făină și combinarea acestui sos cu diverse alte componente cum ar fi carnea sau ciupercile. Continue reading →

Prăjitură cu mere și făină de migdale

Posted on by
Reply

Pe lîngă că e foarte bună, această prăjitură este una ultra-ultra-ultrarapidă. N-o să vă plictisesc nici eu prea mult cu vorbăria, că atunci degeaba ar fi ea rapidă, dacă ați sta să citiți o lungă rețetă. Eu o fac pentru că e foarte potrivită în dieta Montignac, la care revin din cînd în cînd, cum ar fi acum. De aceea eu folosesc fructoză, dar voi puteți pune zahăr.

Ingrediente:

  • 120 g migdale crude măcinate fin;
  • 6 ouă;
  • 50 g unt moale;
  • 2 linguri fructoză;
  • 1 linguriță rasă de praf de copt;
  • 1 linguriță rasă de scorțișoară;
  • 3 mere tăiate cuburi cu latura de maxim 1 cm (nu necesită decojire, doar căsuța cu semințe trebuie scoasă).

Se amestecă bine toate cele de mai sus, se pune compoziția într-un vas termorezistent și care se poate băga la microunde, preferabil și transparent, să vedem ce face compoziția acolo, în cuptorul cu microunde, că acolo vom coace prăjitura, am uitat să vă spun, de-aia e așa de rapidă. Se bagă la cuptorul cu microunde la puterea maximă pentru aproximativ 7-8-9 minute, sau pînă se încheagă bine compoziția.

O să vă îndrăgostiți de ea, așa e de simplă și de bună.

Iată cum arată:

Afînată, texturată, parfumată și gustoasă.

Pulpă de berbec în aluat

Posted on by
2

Sîntem în preajma sărbătorilor pascale, aceasta fiind una dintre puținele perioade din an cînd românii pun pe masa lor preparate din carne de oaie, de fapt din miel. Nu prea se consumă carne de oaie pe la noi în restul anului. E suficient să începi să povestești cuiva despre un preparat în care se folosește oaie, că imediat te oprește: ”a, nu, NOI nu mîncăm oaie!”. În ceea ce mă privește, am scris în multe rînduri despre aprecierea deosebită pe care o am pentru carnea de ovine, fie că e vorba despre miel, berbec sau oaie. E o carne foarte gustoasă, mai slabă și mai ușoară decît cea de porc, dacă este bine pregătită și îi arăți interes în valorificare. Are unele particularități în gătire, dar odată aflate secretele, nu ai cum să mai spui că nu-ți place carnea de oaie.

Domnul tradițiilor culinare românești, Radu Anton Roman, scria că ”în Dobrogea, berbecul și cu doamna sa, oaia, împărățesc fără concurență: o singură vară de arșiță pe dealurile sterpe ale Casimcei ar metamorfoza orice vacă-ntr-o mîță costelivă și orice cal în măgar însetat”. E o descriere plină de umor, nu în totalitate reală, dar e adevărat că oile și caprele pe dealuri sînt cel mai popular peisaj ale unei călătorii prin Dobrogea, de cînd dă primul fir al ierbii, pînă toamna foarte tîrziu.

Continue reading →

Plăcintă australiană cu carne (Aussie meat pie)

Posted on by
2

E o plăcintă inspirată de Jamie (Oliver), inspirat de plăcinta australiană, executată în stilul lui, iar de către mine, pe a mea, în stilul meu. Fraza asta ar trebui desfășurată, ca să vedeți că are logică, dar mai importantă e, acum, plăcinta. Stilul lui e să alerge prin bucătărie, să fie zgomotos, să toace repede, să vorbească mult… Stilul meu este: ”ia, ce mai e prin frigiderul ăsta? A, niște carne rămasă de la friptura de ieri, niște untură, niște bere, niște brînză Cheddar, niște ciuperci? Hai să facem o plăcintă!”. Hehe, nu chiar așa, nu aveam nici brînză Cheddar, nici ciuperci, dar le-am luat ca să reciclez carnea, o bucată destul de mare care nu s-a mîncat toată la masa din ziua anterioară, iar a doua zi nici atît nu s-ar fi mîncat, că nu mai avea nici sos, nici garnitură. Știam că Jamie are niște rețete de reciclare a resturilor de carne, am căutat, am găsit rețeta de plăcintă australiană (aussie meat pie, pe limba lui), nu era cu resturi, dar nici nu trebuia să fie ca să-mi placă mie s-o fac, așa că iat-o și așa cum am făcut-o eu.

Continue reading →

Sarmale comune și banale cu o Fetească de Străoane

Posted on by
3

Am tot amînat postarea rețetei de sarmale pe blogul meu, pentru că mi s-a părut extrem de comună și banală, față de sofisticata și spectaculoasa rețetă de sarmale în cuib, de exemplu.

Am pornit la începuturile mele de gospodină de la rețeta din cartea de bucate a Sandei Marin, și am rămas, în linii mari, la această rețetă. Probabil că variantele de condimentare ”personalizează” orice sarma, în funcție de gusturile casei.

Așadar, sarmale!

Continue reading →

Tort baclava cu ciocolată

Posted on by
3

După postarea despre plăcinta dobrogeană, cu care am dat startul seriei de rețete legate de specificul local al zonei mele, Dobrogea, în proiectul derulat anul acesta de Selgros Romania cu pasionații de tradiții culinare din toată țara, m-am tot gîndit care să fie cea de-a doua rețetă propusă. Am atît de multe lucruri în minte pe care aș vrea să le povestesc, încît nici nu știu ce să aleg mai întîi. Îmi propusesem să aleg ceva care ține și de sezonul acesta, ceva ce răsare sau se coace numai acum, dar fiind încă iarnă, nu am găsit nimic specific.

O discuție între mai mulți bloggeri culinari mi-a atras atenția zilele trecute. Este postul Paștelui, dar lumea are totuși unele evenimente de parcurs în această perioadă, așa că s-a ridicat problema realizării unor dulciuri festive de post, și, de ce nu, chiar un tort de post. Ideile cu privire la ingredientele care puteau fi folosite nu lăsau foarte mult loc de întors, dar lăsau foarte mult de dorit în privința calității: ”frișcă” vegetală, margarină, biscuiți pisați, stau și mă întreb ce treabă au aceste ingrediente cu savoarea, care se presupune că nu trebuie să-i lipsească unui tort. M-am gîndit că baclavaua se poate face foarte bine de post, dacă scoatem unele ingrediente pe care le folosim fără probleme în restul timpului. Așa cum am descris și în rețeta tradițională de baclavale, la realizarea foilor în casă se folosesc ouă și iaurt, iar foile pot fi unse apoi cu unt. Dacă le scoatem pe acestea, baclavalele devin 100% de post. Foi de baclavale făcute numai din făină se găsesc de cumpărat, acestea pot fi unse și cu ulei, deci am început să-mi imaginez deja cum aș face un tort baclava. Cu ciocolată! L-am fabricat mintal în toate detaliile lui. Ca orice tort, și acesta trebuia să se remarce prin opulență, așa că nu m-am oprit doar la introducerea ciocolatei în umplutură, ci și în alegerea celorlalte ingrediente. Mi-am propus să folosesc 4 feluri de nuci (și o să numesc așa toate fructele oleaginoase folosite): fistic, alune de pădure, migdale și nuci obișnuite.  Să-l însiropez cu sirop aromatizat cu cuișoare, vanilie și apă de tarndafiri. Să-l ornez cît mai bogat și interesant, cu fructe uscate, fructe oleaginoase (nuci) și petale de trandafiri. Am căutat, m-am documentat, am găsit idei de decorare și m-am pus pe treabă, adică am reinterpretat celebrele baclavale într-un nou preparat: tortul baclava cu ciocolată!

Continue reading →

Pork Wellington (sau porc, fie…)

Posted on by
Reply

Acum vreo 3 ani am făcut experimentul meu de mare curaj, cum îl vedeam atunci, de a pregăti ceea ce mi se părea culmea preparatelor acasă, și anume Beef Wellington. De atunci l-am făcut destul de des, pentru că am realizat că, pe lîngă că e foarte bun, e și foarte ușor de făcut. Sînt cîteva etape de care trebuie să ții cont, dar nu e nimic prea complicat, care ar putea să îți creeze mari dificultăți. Poate doar asamblarea, dar dacă ați făcut vreodată plăcintă cu umplutură, sarmale, găluște cu prune sau alte chestii umplute, sigur o să puteți face față și acestei încercări.

De curînd am încercat pentru prima dată și realizarea cu mușchi de porc, e varianta mai de toată ziua, mușchiul de porc fiind cam de 4 ori mai ieftin decît cel de vită. Bine, la vită am folosit mereu mușchiulețul, ca să fiu sigură că iese fraged, iar acum am folosit mușchi file de porc, care nu ridică mari probleme, adică mai mereu iese fraged cînd este făcut la cuptor.

Continue reading →

Lecții de la maeștri – Cotlet de berbecuț cu sos de fructe de pădure

Posted on by
1

Aminteam într-un subiect anterior despre necesitatea de a învăța continuu și de a încerca să ne depășim pe noi înșine, pentru că atunci cînd nu mai învățăm nu înseamnă că stagnăm, ci că, de fapt, regresăm. E un motiv de bucurie pentru mine, și puțină mîndrie, să apreciez că în anul care tocmai a trecut am evoluat foarte mult, nu atît din punctul de vedere al rezultatelor mele culinare, deși am făcut multe lucruri gustoase și frumoase, cît mai ales din punctul de vedere al achizițiilor dobîndite în domeniul artei culinare. Am avut nevoie de un stimulent, iar acesta a venit sub forma propunerii de colaborare cu Selgros România, propunere care m-a onorat și m-a responsabilizat. Pasiunea e bună și frumoasă, dar cînd postezi pe același site cu nume mari ale bloggingului culinar din România, începi să te gîndești că trebuie să te ridici cumva la același nivel. Am citit anul acesta multă teorie despre gătit, despre chimie alimentară și tehnici, despre igiena alimentelor, organizare sau prezentare. Toate au rămas acolo undeva și, chiar dacă nu le-am folosit pe moment, așteaptă timpul potrivit să fie valorificate. Am urmărit zeci de rețete video de pe canalul YouTube al Selgros România executate de chefi renumiți și explicate în detaliu, astfel că și un amator pasionat, așa ca mine, le-ar putea reproduce destul de aproape de original. Nu o să-mi exprim preferința pentru unul sau altul dintre acești profesioniști, toți fac lucrurile impecabil, dar ca femeie am fost absolut încîntată de stilul de a găti și de a povesti despre ce face al doamnei Cornelia Ghișoi, maestru în artă culinară. Mi-am propus ca pentru Crăciun să încerc una dintre rețetele dumneaei, cotlete de berbecuț gătite sous vide, pe care să o adaptez la gusturile și posibilitățile mele tehnice. Mi-am propus ca garnitura să fie un piure de păstîrnac, iar sosul să fie din fructe de pădure cu ghimbir.

Un nume complet al rețetei mele ar fi Cotlet de berbecuț gătit la temperatură joasă, cu piure de păstîrnac, sos de fructe de pădure cu ghimbir și vin rose, salată de fenicul cu mandarine și ceapă roșie.

Continue reading →