Pulpă de berbec în aluat

Sîntem în preajma sărbătorilor pascale, aceasta fiind una dintre puținele perioade din an cînd românii pun pe masa lor preparate din carne de oaie, de fapt din miel. Nu prea se consumă carne de oaie pe la noi în restul anului. E suficient să începi să povestești cuiva despre un preparat în care se folosește oaie, că imediat te oprește: ”a, nu, NOI nu mîncăm oaie!”. În ceea ce mă privește, am scris în multe rînduri despre aprecierea deosebită pe care o am pentru carnea de ovine, fie că e vorba despre miel, berbec sau oaie. E o carne foarte gustoasă, mai slabă și mai ușoară decît cea de porc, dacă este bine pregătită și îi arăți interes în valorificare. Are unele particularități în gătire, dar odată aflate secretele, nu ai cum să mai spui că nu-ți place carnea de oaie.

Domnul tradițiilor culinare românești, Radu Anton Roman, scria că ”în Dobrogea, berbecul și cu doamna sa, oaia, împărățesc fără concurență: o singură vară de arșiță pe dealurile sterpe ale Casimcei ar metamorfoza orice vacă-ntr-o mîță costelivă și orice cal în măgar însetat”. E o descriere plină de umor, nu în totalitate reală, dar e adevărat că oile și caprele pe dealuri sînt cel mai popular peisaj ale unei călătorii prin Dobrogea, de cînd dă primul fir al ierbii, pînă toamna foarte tîrziu.

Continue reading

Plăcintă australiană cu carne (Aussie meat pie)

E o plăcintă inspirată de Jamie (Oliver), inspirat de plăcinta australiană, executată în stilul lui, iar de către mine, pe a mea, în stilul meu. Fraza asta ar trebui desfășurată, ca să vedeți că are logică, dar mai importantă e, acum, plăcinta. Stilul lui e să alerge prin bucătărie, să fie zgomotos, să toace repede, să vorbească mult… Stilul meu este: ”ia, ce mai e prin frigiderul ăsta? A, niște carne rămasă de la friptura de ieri, niște untură, niște bere, niște brînză Cheddar, niște ciuperci? Hai să facem o plăcintă!”. Hehe, nu chiar așa, nu aveam nici brînză Cheddar, nici ciuperci, dar le-am luat ca să reciclez carnea, o bucată destul de mare care nu s-a mîncat toată la masa din ziua anterioară, iar a doua zi nici atît nu s-ar fi mîncat, că nu mai avea nici sos, nici garnitură. Știam că Jamie are niște rețete de reciclare a resturilor de carne, am căutat, am găsit rețeta de plăcintă australiană (aussie meat pie, pe limba lui), nu era cu resturi, dar nici nu trebuia să fie ca să-mi placă mie s-o fac, așa că iat-o și așa cum am făcut-o eu.

Continue reading

Sarmale comune și banale cu o Fetească de Străoane

Am tot amînat postarea rețetei de sarmale pe blogul meu, pentru că mi s-a părut extrem de comună și banală, față de sofisticata și spectaculoasa rețetă de sarmale în cuib, de exemplu.

Am pornit la începuturile mele de gospodină de la rețeta din cartea de bucate a Sandei Marin, și am rămas, în linii mari, la această rețetă. Probabil că variantele de condimentare ”personalizează” orice sarma, în funcție de gusturile casei.

Așadar, sarmale!

Continue reading

Tort baclava cu ciocolată

După postarea despre plăcinta dobrogeană, cu care am dat startul seriei de rețete legate de specificul local al zonei mele, Dobrogea, în proiectul derulat anul acesta de Selgros Romania cu pasionații de tradiții culinare din toată țara, m-am tot gîndit care să fie cea de-a doua rețetă propusă. Am atît de multe lucruri în minte pe care aș vrea să le povestesc, încît nici nu știu ce să aleg mai întîi. Îmi propusesem să aleg ceva care ține și de sezonul acesta, ceva ce răsare sau se coace numai acum, dar fiind încă iarnă, nu am găsit nimic specific.

O discuție între mai mulți bloggeri culinari mi-a atras atenția zilele trecute. Este postul Paștelui, dar lumea are totuși unele evenimente de parcurs în această perioadă, așa că s-a ridicat problema realizării unor dulciuri festive de post, și, de ce nu, chiar un tort de post. Ideile cu privire la ingredientele care puteau fi folosite nu lăsau foarte mult loc de întors, dar lăsau foarte mult de dorit în privința calității: ”frișcă” vegetală, margarină, biscuiți pisați, stau și mă întreb ce treabă au aceste ingrediente cu savoarea, care se presupune că nu trebuie să-i lipsească unui tort. M-am gîndit că baclavaua se poate face foarte bine de post, dacă scoatem unele ingrediente pe care le folosim fără probleme în restul timpului. Așa cum am descris și în rețeta tradițională de baclavale, la realizarea foilor în casă se folosesc ouă și iaurt, iar foile pot fi unse apoi cu unt. Dacă le scoatem pe acestea, baclavalele devin 100% de post. Foi de baclavale făcute numai din făină se găsesc de cumpărat, acestea pot fi unse și cu ulei, deci am început să-mi imaginez deja cum aș face un tort baclava. Cu ciocolată! L-am fabricat mintal în toate detaliile lui. Ca orice tort, și acesta trebuia să se remarce prin opulență, așa că nu m-am oprit doar la introducerea ciocolatei în umplutură, ci și în alegerea celorlalte ingrediente. Mi-am propus să folosesc 4 feluri de nuci (și o să numesc așa toate fructele oleaginoase folosite): fistic, alune de pădure, migdale și nuci obișnuite.  Să-l însiropez cu sirop aromatizat cu cuișoare, vanilie și apă de tarndafiri. Să-l ornez cît mai bogat și interesant, cu fructe uscate, fructe oleaginoase (nuci) și petale de trandafiri. Am căutat, m-am documentat, am găsit idei de decorare și m-am pus pe treabă, adică am reinterpretat celebrele baclavale într-un nou preparat: tortul baclava cu ciocolată!

Continue reading

Pork Wellington (sau porc, fie…)

Acum vreo 3 ani am făcut experimentul meu de mare curaj, cum îl vedeam atunci, de a pregăti ceea ce mi se părea culmea preparatelor acasă, și anume Beef Wellington. De atunci l-am făcut destul de des, pentru că am realizat că, pe lîngă că e foarte bun, e și foarte ușor de făcut. Sînt cîteva etape de care trebuie să ții cont, dar nu e nimic prea complicat, care ar putea să îți creeze mari dificultăți. Poate doar asamblarea, dar dacă ați făcut vreodată plăcintă cu umplutură, sarmale, găluște cu prune sau alte chestii umplute, sigur o să puteți face față și acestei încercări.

De curînd am încercat pentru prima dată și realizarea cu mușchi de porc, e varianta mai de toată ziua, mușchiul de porc fiind cam de 4 ori mai ieftin decît cel de vită. Bine, la vită am folosit mereu mușchiulețul, ca să fiu sigură că iese fraged, iar acum am folosit mușchi file de porc, care nu ridică mari probleme, adică mai mereu iese fraged cînd este făcut la cuptor.

Continue reading

Lecții de la maeștri – Cotlet de berbecuț cu sos de fructe de pădure

Aminteam într-un subiect anterior despre necesitatea de a învăța continuu și de a încerca să ne depășim pe noi înșine, pentru că atunci cînd nu mai învățăm nu înseamnă că stagnăm, ci că, de fapt, regresăm. E un motiv de bucurie pentru mine, și puțină mîndrie, să apreciez că în anul care tocmai a trecut am evoluat foarte mult, nu atît din punctul de vedere al rezultatelor mele culinare, deși am făcut multe lucruri gustoase și frumoase, cît mai ales din punctul de vedere al achizițiilor dobîndite în domeniul artei culinare. Am avut nevoie de un stimulent, iar acesta a venit sub forma propunerii de colaborare cu Selgros România, propunere care m-a onorat și m-a responsabilizat. Pasiunea e bună și frumoasă, dar cînd postezi pe același site cu nume mari ale bloggingului culinar din România, începi să te gîndești că trebuie să te ridici cumva la același nivel. Am citit anul acesta multă teorie despre gătit, despre chimie alimentară și tehnici, despre igiena alimentelor, organizare sau prezentare. Toate au rămas acolo undeva și, chiar dacă nu le-am folosit pe moment, așteaptă timpul potrivit să fie valorificate. Am urmărit zeci de rețete video de pe canalul YouTube al Selgros România executate de chefi renumiți și explicate în detaliu, astfel că și un amator pasionat, așa ca mine, le-ar putea reproduce destul de aproape de original. Nu o să-mi exprim preferința pentru unul sau altul dintre acești profesioniști, toți fac lucrurile impecabil, dar ca femeie am fost absolut încîntată de stilul de a găti și de a povesti despre ce face al doamnei Cornelia Ghișoi, maestru în artă culinară. Mi-am propus ca pentru Crăciun să încerc una dintre rețetele dumneaei, cotlete de berbecuț gătite sous vide, pe care să o adaptez la gusturile și posibilitățile mele tehnice. Mi-am propus ca garnitura să fie un piure de păstîrnac, iar sosul să fie din fructe de pădure cu ghimbir.

Un nume complet al rețetei mele ar fi Cotlet de berbecuț gătit la temperatură joasă, cu piure de păstîrnac, sos de fructe de pădure cu ghimbir și vin rose, salată de fenicul cu mandarine și ceapă roșie.

Continue reading

Supă de linte

Nu m-am întrebat foarte des de ce ar alege cineva care intră pe blogul meu să facă o rețetă așa cum o descriu eu. Niciuna dintre rețetele mele nu este ”ca la carte” sau ”așa cum trebuie să se facă”, ci așa cum o fac eu. În afara cîtorva feluri de mîncare care poartă un nume anume al unui creator, nicio altă mîncare nu are un fel în care trebuie să se facă. Oricîte rețete ai citi, nu e una la fel cu alta, fiecare aduce nota ei proprie, de fapt a celui care a scris-o, numai că unii țin la varianta lor ca fiind originalul, numaiașaseface! etc. M-am ferit mereu de afirmații de acest gen, deși uneori le mai fac și eu (exemplu – ”drobul făcut din altceva decît măruntaie de miel nu e drob!”).

Continue reading

Friptură aromată de porc cu piure cu ghimbir și sos de ceapă caramelizată

Este prima zi din 2018 și, ca să mă impulsionez pentru tot restul anului să postez mai des pe blog, o să și pun o rețetă. Răsfoind prin poze cu ce mai fac eu de mîncare, cea mai la îndemînă mi-a fost această friptură delicios de aromată și foarte simplu de făcut, așa că o să v-o propun și vouă. Eu o fac destul de des pentru că mi-e tare drag gătitul în cuptor, unde este foc dar nu iese fum, nu sare ulei pe toți pereții, nu trebuie să stai să păzești minut de minut starea cărnii. Impresia finală lăsată celor cărora le-o veți servi este că friptura asta e ceva foarte elaborat, în realitate îți ia sub jumătate de oră pentru preparare, cu tot cu garnitură și sos, mai mult timp luînd coptul la cuptor. Rezultă o friptură rumenă și apetisantă, alături de care servești garnitura potrivită și le cununi pe amîndouă cu un fir de sos delicios.

Mai jos aveți necesarul de ingrediente.

Continue reading

Cel mai bun cozonac din lume – de data asta pe bune

Dacă aveți curiozitatea să citiți o istorie personală a cozonacului, așa cum am trăit-o eu, o puteți face aici. În această postare voi scrie doar rețeta. Nu vă luați după titlu, vrea să fie o glumă legată de postarea anterioară, cozonacul se numește ”cozonac moldovenesc”.

Ingredientele pentru aluat:

  • 1 kg de făină;
  • 300 g zahăr;
  • 2 plicuri zahăr vanilat;
  • 450 ml de lapte;
  • 8 gălbenușuri;
  • o linguriță sare;
  • 50 g drojdie proaspătă (2 cuburi);
  • 50 ml ulei + 50 g unt

Continue reading

Tartiflette… și micile bucurii ale pasiunii

Se apropie finalul de an, motiv de bilanțuri ale anului care a trecut și de planuri pentru anul care vine. Deocamdată o să-mi fac un mic bilanț culinar al lunii noiembrie, pentru că am trăit una dintre cele mai mari bucurii ale unui bucătar amator: participarea la finala concursului de gastronomie ”Arena Bucătarilor”, organizat de Selgros România, precum și la gala de premiere a cîștigătorilor acestui concurs.

Am mai căutat și în trecut, de una singură, diverse ocazii de a intra în lumea asta a specialiștilor din domeniul culinar, am asistat la orice demonstrație de gătit am găsit, la tîrgurile de profil, la restaurante intru cît pot de mult în viața de dincolo de ușa bucătăriei, de asemenea concursul Chef pentru o zi mi-a adus o mare satisfacție prin faptul că am putut fi alături de cîștigătorul din Constanța în ziua prestației lui în bucătăria unui restaurant de 4 stele, dar aceste două zile petrecute într-o lume în care toți eram din același film al pasionaților, mi-au mers la inimă.

Continue reading