Cel mai bun cozonac din lume

Nu am nostalgii din copilărie cu gustul formidabil al cozonacului făcut de mama sau bunica. Făceau amîndouă, mai întîi împreună, bunica făcea, mama era ajutorul, curăța nucile, presăra făină, turna lichidele, ținea ligheanul la frămîntat, stătea cu gura pe noi să nu deschidem ușa la bucătărie, mare filosofie era cu ușa asta, de ferestre nici nu mai vorbesc, totul era în atmosferă de sală de chirurgie cînd se făceau cozonacii. Se scoteau toate de prin frigider cu o seară înainte și se lăsau la temperatura camerei, care neapărat se încălzea și peste noapte, apoi, în dimineața următoare, bunica se lega la cap cu basmaua, îi ordona maică-mii ”hai și ne-om apuca, fatî hăi!”, și nu mai ieșeau de-acolo pînă cînd nu lăsau undeva la dospit aluatul pe care îl alchimizaseră timp de cîteva ore. Dacă nu te trezeai mai înainte de-a se apuca ele de treabă, și sigur nu te trezeai, rămîneai nemîncat pînă la finalizarea acestei operațiuni. Continue reading

Paștele Blajinilor

Înainte de a începe să scriu despre acest subiect, am încercat să fac o scurtă documentare, pentru că tot ce știam eu despre Paștele Blajinilor se poate rezuma, în doar cîteva cuvinte, astfel: e Paștele morților, se merge la cimitir unde se face curat, trece popa și citește la morminte și se împarte pomană. Și ce credeți că am aflat în urma documentării foarte serioase și îndelungate? Nimic important în plus. Sau… depinde ce surse aleg să consider că sînt demne de a fi luate în seamă sau ce consider că e important.

Continue reading