Sărbătoarea Ashura în tradiția tătarilor dobrogeni

Ashura (Așure, Ashure) este o sărbătoare musulmană. Ashura este un desert. Ashura înseamnă ”al zecelea”. Ashura poate însemna și ”participare”. E destul de limpede acum pentru voi ce e Ashura? Cred că nu, dar o voi lua pe rînd.

Pînă ieri, pentru mine Așure era doar un desert pe care îl descoperisem în restaurantele turcești și pe care foarte des îl luam la finalul meselor copioase care ni se serveau acolo.

Continue reading

O experiență inedită – Chef pentru o zi la Constanța

Odată cu intrarea în viața de adult e din ce în ce mai greu să mai găsești un lucru pe care să-l faci pentru prima oară. În vreme ce unii caută senzații noi în sporturi extreme, Selgros România s-a gîndit să ofere ca premiu la o competiție culinară o experiență nouă: cea de ”chef pentru o zi” în bucătăria unui mare restaurant. Mi-a plăcut din start ideea, și cred că și concurenților care s-au înscris în număr foarte mare la concurs. Pe lîngă premii în obiecte valoroase pentru bucătăriile lor, seturi de vase, vouchere de cumpărături, iar pentru marele premiu un robot de bucătărie profesional Kenwood, acest premiu-experiență a fost partea inedită și, după mine, cea mai valoroasă a concursului.

Continue reading

Omagiul Toamnei

Dintre toate cele 4 anotimpuri, toamna e cel mai aproape de sufletul meu. Poate și pentru că e anotimpul în care m-am născut și fiecare aniversare a mea e cumva primul pas în intrarea în acest anotimp. De ce-mi place? Pentru culori, pentru mirosuri, pentru lumină, pentru aerul dintr-o dată schimbat, pentru covoarele de frunze de pe străzi, pentru furtunile și ploile pe care le aduce, pentru copiii cu ghiozdane în spate mergînd spre școli. Lipsește ceva de aici, așa e?

Da, îmi place și pentru toate roadele pămîntului care acum sînt mai multe, mai diverse și mai gustoase ca oricînd. Pentru gutui și struguri, pentru gogoșari și nuci, pentru ierburi uscate și prune, toate parcă sînt făcute să încununeze frumusețea și bogăția acestui anotimp.

Mi-a plăcut și m-a binedispus dintotdeauna melodia populară, pe superbe ritmuri de geampara dobrogeană, care începe cu versurile ”de-aș mai duce-o pîn’ la toamnă…”. Anul ăsta am făcut o obsesie pentru ea. De pe la mijlocul lunii august, de cînd strugurii din via mea au dat semne că se vor coace frumos și că-mi vor da pentru prima dată o recoltă bogată, am tot fredonat-o, amuzîndu-mă la fiecare vers prin a-i da cîte o replică autorului (necunoscut, pentru mine) al acestor versuri.

De-aș mai duce-o pîn’ la toamnă…
Ei, da, eu o duc sigur pîn’ la toamnă, mai greu ar fi cu strugurii, pe care anul trecut mi i-au mîncat graurii…

Drept pentru care am pus o plasă frumoasă peste toată via, iar graurii au putut doar să se uite de la distanță la strugureii mei copți, dulci și parfumați.

Continue reading

Brie en croûte

E cunoscut faptul că ”nu putem să nu gîndim”, oricît de tare ne-am dori și ne-am impune asta. În orice moment, fiecare dintre noi are cîte un gînd. În ceea ce mă privește, cred că cele mai bogate producții mentale au loc în capul meu atunci cînd gătesc. Odată intrată în bucătărie, încep să imaginez dialoguri, situații, mă contrazic cu cîte cineva în mintea mea, pe teme mai ales culinare. De data aceasta, pornindu-mă să fac această minunată rețetă de brie en croûte, adică brînză brie în crustă, m-am tot gîndit la economia în bucătărie datorată faptului că poți face acasă rețete care la restaurante, dacă le-ai găsi, ar costa o mică avere. Că poți face acasă, cu costuri minime, rețete simple dar care par sofisticate, și că înlocuind semipreparatele, poți reduce și din costuri, dar poți, de asemenea, beneficia de produse de cea mai bună calitate, cu doar o mică investiție de timp și efort. De unde această idee?  Continue reading

La Tauc – restaurant pescăresc

Azi e 15 august, bun prilej să anticipăm că sezonul pe litoral se va încheia curînd, chiar dacă vremea caldă și bună de plajă ține încă vreo lună. Nu cunosc motivele pentru care cei mai mulți turiști aleg doar vîrful de sezon la mare, cînd aglomerația și prețurile ajung pînă la cer, dar e alegerea lor. Dacă aș fi îndemnat pe cineva toată vara să devieze de la binecunoscutul drum Mamaia-Mangalia ca să vadă și altceva, probabil m-ar fi ignorat total, așa că o să fac acum această recomandare.

Continue reading

Doamna Casian de la Pescăria Selgros. Și-un șalău cu maioneză reinterpretat.

Habar n-am dacă în ultima vreme am fost mai des la Selgros decît înainte de-a începe frumoasa colaborare, dar cu siguranță de cînd am început-o am fost mai atentă la tot ce se găsește acolo, la ce se întîmplă nou, la evenimentele pe care le organizează și la oamenii pe care îi întîlnesc acolo de fiecare dată cînd merg. Am făcut, cum s-ar zice, niște vizite mindfulness, am conștientizat fiecare pas ca și cum aș fi fost pe un teren nou de explorat, pentru că, la urma-urmei, așa a și fost de fiecare dată. Încă de la prima mea vizită de curtoazie am cunoscut o parte dintre oamenii de la raioanele de unde mă aprovizionez în mod constant: carne, legume-fructe, vinuri, iar la raionul de pește pe care îl vizitez de cel puțin 2 ori pe săptămînă, aproape că am legat relații de prietenie.

Am zis ”aproape”?

Nu, de data asta chiar așa s-a întîmplat. Coincidență sau nu, de fiecare dată cînd ajung acolo am plăcerea să dau peste aceeași doamnă care, de cîteva luni bune, mi-a atras atenția prin seriozitatea și sîrguința cu care își face munca. Fiind un consumator casnic, nu mă iau foarte în serios cînd merg să cumpăr ceva, merg în raion și intru în vorbă cu cel pe care-l găsesc acolo, dacă mă inspiră ceva-cumva, iau acel ceva și merg acasă să-l pregătesc, de puține ori m-am dus hotărîtă să iau fix ceva anume. De multe ori intram în pescărie, o vedeam pe doamna despre care vă vorbesc că scoate din bazin un crap, cu o îndemînare și-o siguranță uimitoare, ceream și eu unul, eventual și curățat, filetat sau alte operațiuni care se pot solicita în pescăria Selgros. Mă servea, răbdătoare și preocupată să fiu mulțumită, apoi se retrăgea și se apuca de alte comenzi, acesta fiind unul dintre cele mai solicitate raioane de către clienții mari, restaurante și hoteluri de pe litoral.

Continue reading

TourX – Ruta albastră – experiențe inedite în Dobrogea

V-am vorbit în postarea mea de zilele trecute despre un proiect foarte interesant al unor oameni entuziaști care vor ca în viitorul apropiat să plaseze Dobrogea în TOP 10 European Smart Destinations. Ei, ce ziceți? E suficient de îndrăzneață ideea ca să vreți să aflați și cum vor face asta? Pentru că eu sînt convinsă că o vor face.

TourX e un proiect susținut și promovat de Inomar Cluster, puteți citi pe larg pe site-ul lor care le sînt obiectivele, viziunea și misiunea. TourX este instrumentul prin care Inomar își propune să promoveze Dobrogea ”continentală”, adică acea parte din Dobrogea pe care turiștii o văd doar în drum spre litoral, în rest străbătînd cel mult drumul între stațiunile de pe litoral, de la nord la sud și invers. Iubitorii Dobrogei știu că ținutul ăsta înseamnă mai mult, nu doar litoral. Pe lîngă relief, foarte variat, Dobrogea are istorie, diversitate faunistică, multiculturalitate etnică și confesională, muzică, dansuri și mîncare delicioasă, toate acestea putînd fi experiențe, dacă le cauți și le faci. Ce face TourX? Le pune pe toate laolaltă, în niște circuite de vacanță pe care orice localnic sau turist le poate face într-o zi. Pentru început au pus la punct 3 rute, fiecare cu o sumă de experiențe pe care turiștii care se înscriu le pot face. Ruta Mov, Ruta Verde, găsiți, de asemenea, informații despre ele pe site-ul TourX, fiecare avînd atracțiile ei.

Duminică, pe 25 iunie 2017, s-a lansat Ruta Albastră – între cetăți și ape. Mărturisesc că, din toată Dobrogea, asta este ruta mea preferată, așa că la auzul primei propuneri ”mergi cu noi?”, am zis un DA! hotărît și pînă la plecare am tot confirmat ca nu cumva să-mi ia altcineva locul.

Continue reading

Dobrogea – tururi, excursii

Preiau mai jos un text pe care l-am publicat în diverse alte locuri, numai pe blogul meu încă nu.

Scriu în el despre experiențe culinare în Dobrogea, inclusiv litoralul, dar nerezumîndu-mă strict la el. Cînd l-am scris, și de cîte ori l-am recitit, mi-am propus să fac ceva mai mult, cum ar fi, de exemplu, niște călătorii, tururi culinare pe diverse rute din Dobrogea, și pentru alte atracții, dar și pentru experiențe culinare inedite. Anul trecut am făcut cîteva rute, dar într-o formație extrem de redusă, eu și cîteva prietene. Noroc că unii oameni gîndesc și ei ca mine, doar că la scară mai mare, iar întîmplarea a făcut să dăm unii peste alții.

Mîine voi participa la una dintre aceste excursii, pe o rută de care sînt absolut îndrăgostită, Ruta albastră – între cetăți și ape. Pînă mă întorc cu impresii, sper frumoase, și poze, vă las să citiți articolul de mai jos. Are sezonalitatea lui, fiind scris înainte de un 1 mai, după cum veți citi, dar trebuie să mă pregătesc pentru mîine, așa că nu-l mai editez.

Încep cu două poze făcute de mine mai demult, undeva pe această rută.

Continue reading

Festivalul Pasta, Vino e Cappuccino – Constanța 2017

În weekend-ul ăsta, 23-25 iunie, e din nou festival în oraș, unul dedicat pastelor, vinurilor și cafelei. Am fost și eu ieri, chiar din prima zi, și m-am delectat cu priveliștea, mirosul și atmosfera, mai puțin cu mîncatul. Ca la orice festival, standuri cu paste, pîine, vinuri, cafea, oferta fiind totuși foarte restrînsă. Poate azi mai apar și altele, deși mă îndoiesc.

Continue reading

Supă de rață cu varză – reconstituire

Printre amintirile mele din copilărie, există și unele foarte… gustoase. Așa cum mirosurile sau sunetele îmi aduc aminte de momente din viața mea, există feluri de mîncare care îmi aduc aminte de evenimente la care am participat, oameni pe care i-am cunoscut și stări pe care le-am avut cîndva. Un gust pe care nu îl regăsisem de mult, dar după care tînjeam, aducîndu-mi deodată aminte de el, a fost cel al unei supe de rață pe care o făcea bunica mea. Ținînd cont de faptul că bunica mea s-a dus cînd eu aveam pînă în 10 ani, și că experiențele mele în bucătărie au început mult mai tîrziu, am încercat să scot ceva de la mama în legătură cu supa asta, să văd dacă își aduce aminte de ea, pentru că după moartea bunicii ea nu a mai făcut-o niciodată. Și din lipsă de rață, creșterea păsărilor de toate felurile fiind marea pasiune a bunicii, dar probabil și pentru că uitase că există acest fel de mîncare, cum și eu mai uit de cîte unul. Îi zic supă pentru că după amintirile mele nu era acrită în niciun fel, ba chiar îmi aduc aminte că era cumva dulceagă față de ciorbele acre pe care le făceau mama și bunica în general. Ei, mama nu cred că a citit vreo rețetă de mîncare în viața ei, dacă o întrebi cum face ceva începe să explice într-un limbaj plin mai mult de prepoziții și interjecții decît de verbe și substantive, așa că, neaflînd nimic relevant, am deschis subiectul cu sora mea, bazîndu-mă pe memoria ei, pe inventivitate și creativitate, precum și pe cunoștințele de fizică și chimie pe care le deține. Ce i-am descris: ”mă, era o zeamă grasă cu rață și multă varză, dar varza era așaaa… nu știu cum…”, iar ea mi-a spus plină de siguranță: ”prăjea varza înainte și-i punea bulion!”. Wow! Atît de simplu! Cum de nu m-am gîndit?!

Continue reading