Festivalul Scoicilor la Constanța

Anul trecut (2016) a avut loc prima ediție a acestui festival, adus în Constanța de chef Cătălin Scărlătescu (văd că toată lumea așa se adresează unui chef, deci tot chef o să îi zic și eu). Nu a inventat el midia, așa cum îl luau peste picior colegii lui din show-urile  de televiziune, dar cred că are un mare merit în faptul că a deschis drumul unui festival culinar la Constanța, în primul rînd, apoi că acest festival este dedicat unui produs marin local cum este midia.

Pentru că mîine, 18 mai, începe cea de-a doua ediție, sper să vă deschid apetitul pentru midii și pentru genul acesta de manifestări, prin publicarea cîtorva poze făcute anul trecut. Mie mi-a plăcut foarte mult, atmosfera era plăcută, deși era aglomerat se servea destul de repede, comercianții- restaurante, pub-uri din oraș prezente și acolo- și-au afișat diverse plite pitorești, tăvi, oale imense cu aspect antic în care fiecare făcea midiile după rețetele proprii, cele mai multe în clasicul stil natur, dar și în sos roșu sau altele mai complicate. Sub orice formă, midiile erau excelente la gust, și am luat din cîteva locuri distincte.

La final s-a organizat și un concurs între participanți / expozanți.

Continue reading

Share

Vizită, vorbe și drob

Cu puțin timp în urmă, eu și prietenul meu cel mai bun, blogul, am fost onorați să primim propunerea de a colabora cu Selgros într-o campanie frumoasă, ale cărei detalii le veți afla în perioada următoare, deci stați pe-aproape. Plăcîndu-mi provocările, am acceptat propunerea cu mult entuziasm, lăsînd pentru mai tîrziu analiza în legătură cu ”și acum ce fac?”. Eu fiind doar un pasionat de bucătărie, nicidecum un profesionist.

Și am luat-o metodic: ce știm noi despre Selgros? Am fost de multe ori în magazin, dar l-am văzut mereu numai dintre rafturile cu produse, deși curiozitatea m-ar fi împins să aflu mai mult. Ca și la restaurante, lucrurile interesante se petrec în bucătărie, nu neapărat la masă, în fața produsului finit. M-am gîndit că dacă o să fac tot așa, adică să mă plimb printre rafturi, n-o să aflu mare lucru. Rezolvarea a venit mai repede decît mă așteptam: am primit invitația de a vizita magazinul și am profitat de ocazie să văd și ce e în ”culise”, în zona unde se întîmplă ”magiile”.

Continue reading

Share

Album literar gastronomic tătăresc

Un eveniment deosebit petrecut în lumea culturală, multiculturală și gastronomică a Constanței a avut loc zilele trecute prin apariția Albumului literar gastronomic tătăresc, o lucrare de suflet a doamnei Leila Kerim Wilson. Fiică a scriitorului și jurnalistului Altay Kerim, căruia i se datorează numeroase materiale dedicate comunității tătare din România, dar și două valoroase dicționare, român-tătar și tătar-român, autoarea a dus la bun sfîrșit, prin lansarea acestui album, un proiect început împreună cu tatăl ei.

Continue reading

Share

Dobrogea mai puțin umblată – invitație la un tur culinar

”Coc” de mult timp ideea unui tur culinar al Dobrogei, iar acum am ocazia să vă invit să citiți articolul meu de la link-ul de mai jos, și, dacă vi se pare interesant, să vă înscrieți pentru acest tur. Vă aștept cu drag înscrierile, urmînd ca detaliile organizatorice să le stabilim împreună.

Dobrogea mai puțin umblată

Cîteva fotografii care sper să vă inspire să acceptați invitația:Jurilovca

IMG_0714 IMG_0717 IMG_9312

20150407_210049 20150522_211000 20150522_212812 IMG_0709

Share

Revelion 2015

În poze și foarte scurte descrieri.

Revelionul l-am petrecut acasă, cu prietenii noști, dar asta nu înseamnă că am pregătit singură totul, ci, așa cum facem des la întîlnirile noastre, am stabilit să facem fiecare cîte ceva și să le reunim într-o relativă armonie pe masa de Revelion.

Masa, în aspectul general, e foarte-foarte simplă și nepretențioasă. De fiecare dată cînd organizez o masă îmi propun ca pînă ”data viitoare” să îmi iau și eu niște tacîmuri, niște porțelanuri, chestii de-astea de mese pretențioase, dar uit repede și tot cu astea ”defilez”, adică farfuriile și tacîmurile de zi cu zi. Continue reading

Share

Varză și Vărzărie

Varza n-a fost niciodată printre mîncărurile mele preferate, ba chiar dimpotrivă, a fost singura mîncare pe care, cînd eram mică, îmi propusesem să n-o fac niciodată cînd o să cresc și o să fiu ”la casa mea”. O vreme m-am și ținut de promisiune, nu am făcut și, deci, nici nu am mai mîncat. Dar, după un timp, cînd am refăcut după propriile mele gusturi multe din preparatele clasice din casa părintească, am decis că merită să încerc să-mi creez și propria rețetă de mîncare de varză, varză călită sau cum s-o numi acea mîncare de varză cu carne de porc pe care o făcea și mama. Am făcut-o, și de data asta mi-a plăcut. Apoi, după ce am reabilitat varza, m-am pus pe diversificarea rețetelor. După descoperirea site-urilor culinare, am aflat și de varza a la Cluj și chiar am făcut-o o dată, dar nu m-a impresionat foarte tare, mi s-a părut banală, drept pentru care n-am mai repetat-o.

Continue reading

Share

Gusturi și arome de toamnă

Cu deloc sau scurte descrieri…

La sărbătoarea recoltei și a vinului dobrogean – un tîrg de toamnă.

sarbatoarea recoltei
Continue reading

Share

Londra – partea a IIa

După ce am scris prima parte din serialul Londra, am aflat de la unul dintre cei aproape 3 cititori ai blogului meu (între care mă includ și pe mine) că roșiile și ciupercile sînt obligatorii în english breakfast și nu opționale. În cazul ăsta acord încă un punct în minus hotelului unde am stat, pentru că nu au băgat niciodată în micul dejun ciupercuțe și roșioare, asta pe lîngă celelalte neajunsuri pe care le aveau, printre care numărul extrem de mic de mese, adică 4, la un număr de 30 de camere. Dar, cum am primit asigurări că nu confortul și comoditatea caracterizează o excursie la Londra, am fost destul de mulțumită în zilele în care stăteam mai puțin de jumătate de oră așteptînd să se elibereze un loc la masă.

Continue reading

Share

Londra

Cu musca pe căciulă, de la o vreme, și cu senzația cele mai multe postări ale mele încep cu ceva gen ”n-am mai scris de mult timp” etc, azi dimineață deschid e-mail-ul și îmi sare în ochi asta:

garda Continue reading

Share

Și bucătarii amatori (se) plîng cîteodată

Am pus destule rețete în ultimul timp pe blog, mi se pare că-s chiar prea multe, nu știu unde o să ajungă blogul ăsta cu atîtea rețete, poate chiar să se transforme într-unul culinar de-a binelea. Acum cred că e vremea pentru niște vorbe. Cu această postare o să-mi închei și misiunea impusă (de către mine) de a scrie, în medie, cîte o postare pe săptămînă pe blog în primul an. Asta e chiar cea de-a cincizeci și doua postare publicată, mai am cîteva în stadiul de ciornă. Ce urmează mai jos este scris de foarte mult timp dar încă nu i-am dat drumul pe blog pentru că m-am gîndit că unii se vor simți vizați, o vor lua personal și se vor supăra pe mine. Astăzi am recitit-o, mi-a plăcut și sper să aibă toată lumea plăcerea să citească și să îi identifice doar pe alții în descrierile făcute, sau, dacă se identifică pe ei înșiși, să o facă cu minunile alea de atitudini care sînt umorul și autoironia, așa cum am făcut eu cînd am scris, pentru că nu am fost scutită nici eu de identificarea cu cei cărora le este dedicată această postare.

Continue reading

Share