Este prima zi din 2018 și, ca să mă impulsionez pentru tot restul anului să postez mai des pe blog, o să și pun o rețetă. Răsfoind prin poze cu ce mai fac eu de mîncare, cea mai la îndemînă mi-a fost această friptură delicios de aromată și foarte simplu de făcut, așa că o să v-o propun și vouă. Eu o fac destul de des pentru că mi-e tare drag gătitul în cuptor, unde este foc dar nu iese fum, nu sare ulei pe toți pereții, nu trebuie să stai să păzești minut de minut starea cărnii. Impresia finală lăsată celor cărora le-o veți servi este că friptura asta e ceva foarte elaborat, în realitate îți ia sub jumătate de oră pentru preparare, cu tot cu garnitură și sos, mai mult timp luînd coptul la cuptor. Rezultă o friptură rumenă și apetisantă, alături de care servești garnitura potrivită și le cununi pe amîndouă cu un fir de sos delicios.
Mai jos aveți necesarul de ingrediente.
Pentru friptură:
- o bucată de pulpă de porc de aproximatix 1,5 kg cu un strat de grăsime deasupra;
- condimente proaspăt mojarate + cîteva cuișoare întregi; în amestecul de condimente eu pun piper negru, cuișoare, scorțișoară, coriandru, ienibahar, chimen, foaie de dafin, cam tot ce găsesc ca boabe prin sertarul de condimente.
- ulei de măsline;
- o jumătate de lămîie (se poate înlocui cu 2-3 linguri de oțet alb, preferabil balsamic);
- sare.
- Pentru copt se folosește un vas termorezistent transparent, cu capac etanș.
Pentru piure:
(fără cantități, singurul motiv pentru care pun aici banala ”rețetă” de piure este ideea adăugării ghimbirului proaspăt, îi dă un gust extraordinar.)
- Cartofi pentru piure;
- Unt;
- smîntînă de gătit sau lapte,
- un deget de ghimbir răzuit foarte fin;
- sare.
Pentru sos:
- zeama pe care o lasă carnea în vasul de copt;
- ceapă roșie – 2 bucăți;
- o lingură de zahăr brun;
- oțet balsamic – o jumătate de pahar;
- un cub de unt.
Mod de preparare:
Bucata de pulpă se crestează pe grăsime în romburi sau pătrățele, ce-or ieși, pînă se ajunge la carne. Nu e nicio problemă nici dacă nu se ajunge la carne, de fapt nu prea contează, e mai mult pentru aspect, iese la fel de bine și necrestată. Se așază în vasul de copt și se freacă pe toate părțile cu amestecul de condimente măcinate și cu sare, se bagă cuișoare întregi în tăieturi, apoi se toarnă ulei de măsline deasupra și se stoarce lămîia. Se acoperă vasul cu capacul etanș și se bagă la cuptor, la o temperatură potrivită fripturilor, eu o pun la 200 de grade Celsius.
Se ține la cuptor pînă observăm că începe să se rumenească, dar nu definitiv. La mine coacerea durează aproximativ 2 ore. Friptura va lăsa mult lichid în vas, alături de zeama de lămîie și uleiul de măsline. Scoatem vasul de la cuptor, cu multă grijă pentru că este fierbinte, ridicăm capacul și îl întoarcem invers, folosindu-l mai departe ca vas de copt. Scoatem friptura din vas, o lăsăm puțin să se scurgă de zeamă și o punem în continuare la copt în cuptor pînă devine cam așa. Important: înainte de a se tăia felii, friptura se lasă în repaus timp de 10-15 minute.
Zeama rămasă în vasul de copt se toarnă într-o crăticioară sau tigaie în care vom face sosul, preferabil un vas cu fund dublu. Dacă sînt prea multe resturi inestetice de la carne, de genul spume, se poate strecura lichidul. Se pune pe foc cu cele 2 cepe roșii tăiate julien. Nu mai adăugați sare, pentru că are destulă rămasă de la carne.
Se lasă pe foc pînă cînd ceapa este înmuiată iar lichidul scade foarte mult. Cînd mai e doar puțin lichid, se adaugă zahărul brun și se amestecă bine, pînă cînd se topește iar lichidul scade și mai mult și face bule… carameloase. Se adaugă oțetul balsamic și se lasă în continuare pe foc, pînă cînd acesta va scădea iar ceapa se va carameliza. Ar trebui să aibă o consistență de sos, iar pentru asta îl putem ajuta și cu un cub de unt. Nu se scade extrem de mult, vrem să avem un sos, nu doar ceapa caramelizată, ca la alte rețete.
Piureul se prepară… cum îl preparați voi de obicei, sau ca mine, adică așa: se fierb cartofii curățați de coajă, se scurge apa în care au fiert, se adaugă o bucată de unt, cam 50 de grame la un kilogram de cartofi, lapte sau smîntînă de gătit și sare, se pasează bine cu telul, se gustă, se mai adaugă una sau alta, unt, lapte sau smîntînă, după gustul fiecăruia, iar la final ghimbirul ras foarte fin. Dacă preparatul va fi servit la o masă festivă, așa cum a fost în cazul din pozele mele, cînd a fost servit chiar la un Revelion, piureul poate fi făcut mai devreme, pus într-un vas frumos termorezistent și băgat la cuptor cu puțin timp înainte de servire ca să se încălzească și să facă niște moțuri rumene pentru un aspect mai sexy.
Dacă îl faceți pentru o masă obișnuită, puteți pune la fiert cartofii cînd scoateți prima dată friptura de la cuptor și o lăsați la rumenit, între timp pregătind și sosul, dar asta e doar o chestie de organizare, puteți face cum vă e mai ușor.
Modalitatea de servire:
Friptura se taie felii de aproximativ un centimetru (repet, după ce s-a lăsat să se odihnească după scoaterea din cuptor aproximativ 15 minute), cu piure alături și o lingură de sos cu ceapă cu tot pusă pe deasupra.
E un preparat foarte gustos în care se îmbină niște arome excepționale.
Vă doresc un an minunat, în care să găsiți bucurii în tot ce veți face!
