Să stăm de vorbă, să vorbim, să spunem cuvinte…

A mi se ierta folosirea versului lui Nichita Stănescu într-o postare care n-are de-a face cu poezia, ci cu bucătăria, sau chiar cu banala ”alimentație publică”, sintagmă economică cuprinzătoare, dar foarte depersonalizată. Alimentația publică, mîncarea, hrănirea se fac pentru oameni, iar cînd e vorba de facerea și servirea ei în restaurante e deja un act social, personal și chiar intim, de aceea aleg să vorbesc acum despre el din punctul de vedere al… comunicării. Da, da, comunicarea aceea care a devenit obiect de studiu, despre care se vorbește prin cărți, pe la conferințe, workshop-uri etc.

Continue reading

Ultima sută de metri

Primul post pe care l-am scris pe blog se numea ”Pe locuri, fiți gata!…” și a fost scris pe 6 noiembrie 2012. Deci mai e o lună și blogul meu va împlini un an. Aveam atunci un chef nebun de scris și de gătit, inundasem facebook-ul cu poze cu mîncare, apoi a venit ideea să le pun pe blog ca să și rămînă ceva, undeva, adunat. La început am scris ”cîte ceva” la 2-3 zile, apoi ”cîte ceva” pe săptămînă, apoi, în vară, cînd aglomerația de evenimente de a dat năvală, ”cîte ceva” pe lună. Pentru că normal mi se pare să scrii pe propriul blog măcar o dată pe săptămînă ca să fii împăcat cu tine însuți și cu lumea care te vizitează, mi-am propus ca acum, în luna care urmează, să recuperez ce n-am făcut la timpul potrivit. Matematic situația stă așa: un an are 52 de săptămîni, eu am 44 de postări pînă acum, pînă pe 6 noiembrie trebuie să mai public (52-44) = 8 chestii, ca să îmi iasă media.

Continue reading

Konak turcesc – vești bune

Prima veste bună e că am de gînd să chiar dau drumul pe blog la postul ăsta, am început destule și ori nu le-am finalizat, ori nu le-am publicat. Asta înseamnă că trebuie să scurtez vorbăria și să transmit mesajul principal în cît mai puține cuvinte. Cum scriu mai multe, cum mi se pare că trebuie reparat, recondiționat și re-re-re-formulat.

A doua veste bună este că am descoperit că proprietarul unuia dintre magazinele mele preferate din Constanța, o măcelarie turcească, și-a deschis un restaurant cu specific turcesc. De fapt nu l-a deschis el, ci l-a preluat de curînd de la altcineva.

Continue reading