La Tauc – restaurant pescăresc

Azi e 15 august, bun prilej să anticipăm că sezonul pe litoral se va încheia curînd, chiar dacă vremea caldă și bună de plajă ține încă vreo lună. Nu cunosc motivele pentru care cei mai mulți turiști aleg doar vîrful de sezon la mare, cînd aglomerația și prețurile ajung pînă la cer, dar e alegerea lor. Dacă aș fi îndemnat pe cineva toată vara să devieze de la binecunoscutul drum Mamaia-Mangalia ca să vadă și altceva, probabil m-ar fi ignorat total, așa că o să fac acum această recomandare.

Continue reading

Vizită, vorbe și drob

Cu puțin timp în urmă, eu și prietenul meu cel mai bun, blogul, am fost onorați să primim propunerea de a colabora cu Selgros într-o campanie frumoasă, ale cărei detalii le veți afla în perioada următoare, deci stați pe-aproape. Plăcîndu-mi provocările, am acceptat propunerea cu mult entuziasm, lăsînd pentru mai tîrziu analiza în legătură cu ”și acum ce fac?”. Eu fiind doar un pasionat de bucătărie, nicidecum un profesionist.

Și am luat-o metodic: ce știm noi despre Selgros? Am fost de multe ori în magazin, dar l-am văzut mereu numai dintre rafturile cu produse, deși curiozitatea m-ar fi împins să aflu mai mult. Ca și la restaurante, lucrurile interesante se petrec în bucătărie, nu neapărat la masă, în fața produsului finit. M-am gîndit că dacă o să fac tot așa, adică să mă plimb printre rafturi, n-o să aflu mare lucru. Rezolvarea a venit mai repede decît mă așteptam: am primit invitația de a vizita magazinul și am profitat de ocazie să văd și ce e în ”culise”, în zona unde se întîmplă ”magiile”.

Continue reading

Album literar gastronomic tătăresc

Un eveniment deosebit petrecut în lumea culturală, multiculturală și gastronomică a Constanței a avut loc zilele trecute prin apariția Albumului literar gastronomic tătăresc, o lucrare de suflet a doamnei Leila Kerim Wilson. Fiică a scriitorului și jurnalistului Altay Kerim, căruia i se datorează numeroase materiale dedicate comunității tătare din România, dar și două valoroase dicționare, român-tătar și tătar-român, autoarea a dus la bun sfîrșit, prin lansarea acestui album, un proiect început împreună cu tatăl ei.

Continue reading

Dobrogea mai puțin umblată – invitație la un tur culinar

”Coc” de mult timp ideea unui tur culinar al Dobrogei, iar acum am ocazia să vă invit să citiți articolul meu de la link-ul de mai jos, și, dacă vi se pare interesant, să vă înscrieți pentru acest tur. Vă aștept cu drag înscrierile, urmînd ca detaliile organizatorice să le stabilim împreună.

Dobrogea mai puțin umblată

Cîteva fotografii care sper să vă inspire să acceptați invitația:Jurilovca

IMG_0714 IMG_0717 IMG_9312

20150407_210049 20150522_211000 20150522_212812 IMG_0709

Londra – partea a IIa

După ce am scris prima parte din serialul Londra, am aflat de la unul dintre cei aproape 3 cititori ai blogului meu (între care mă includ și pe mine) că roșiile și ciupercile sînt obligatorii în english breakfast și nu opționale. În cazul ăsta acord încă un punct în minus hotelului unde am stat, pentru că nu au băgat niciodată în micul dejun ciupercuțe și roșioare, asta pe lîngă celelalte neajunsuri pe care le aveau, printre care numărul extrem de mic de mese, adică 4, la un număr de 30 de camere. Dar, cum am primit asigurări că nu confortul și comoditatea caracterizează o excursie la Londra, am fost destul de mulțumită în zilele în care stăteam mai puțin de jumătate de oră așteptînd să se elibereze un loc la masă.

Continue reading

Soare, plimbare, mîncare… de pește

După atîta frig și ceață, vorba poetului, normal că mi-a fost tare dor de primăvară, de soare, de plimbare, dar, sinceră să fiu, cel mai dor mi-a fost de o postare. Așa că după prima plimbare de primavară oficială de anul ăsta, profit de ocazia ”prinderii” unor poze draguțe cu niște mîncare bunicică ca să scriu despre un loc frumos. Locul merită o prezentare mai pe larg, dar cum inspirația vine scriind, eu doar îmi propun să pun ceva poze, să nu le risipesc pe facebook așa… degeaba, unde vreme trece, vreme vine și nimeni nu se mai uită dup-aia la ele ani de zile. Dacă o fi să vină și inspirația la scris, bine, dacă nu, nu, oi reveni mai pe larg altă dată.

Continue reading

O zi cît o vacanță

Am un motiv pentru care scriu ce scriu acum. Mi-e dor de-o vacanță. N-am prea avut anul ăsta, din motive ”obiective” care au ținut numai de voința mea, dacă stau bine să analizez problema. În afară de două zile în Deltă și încă trei prin țară, prin Ardeal – încolo, n-am mers nicăieri ca să stau, să dorm, să mă plimb, să mănînc fără griji și fără stres, fără să sune telefonul și să trebuiască neapărat să răspund.

Din cînd în cînd am încercat să ne amăgim ieșind la cîte o plimbare mai lungă, suficient de departe cît să putem spune că nu sîntem acasă.

Continue reading

Konak turcesc – vești bune

Prima veste bună e că am de gînd să chiar dau drumul pe blog la postul ăsta, am început destule și ori nu le-am finalizat, ori nu le-am publicat. Asta înseamnă că trebuie să scurtez vorbăria și să transmit mesajul principal în cît mai puține cuvinte. Cum scriu mai multe, cum mi se pare că trebuie reparat, recondiționat și re-re-re-formulat.

A doua veste bună este că am descoperit că proprietarul unuia dintre magazinele mele preferate din Constanța, o măcelarie turcească, și-a deschis un restaurant cu specific turcesc. De fapt nu l-a deschis el, ci l-a preluat de curînd de la altcineva.

Continue reading

În deplasare – seară mediteraneană

O nouă întîlnire cu prietenii, de astă dată comuni, adică prieteni de familie. E interesantă distincția, abia acum îmi dau seama de treaba asta. Deși prietenia de familie nu exclude variante individuale, eu fiind bună prietenă cu prietena, iar soțul meu bun prieten cu prietenul.
În general e greu de făcut predicții cu privire la cum vei petrece o zi sau alta a anului, dar 18 noiembrie este pentru noi una dintre certitudini. Știm mereu că, indiferent unde ne vom afla, ceva frumos se va întîmpla în această zi și ceva gustos va fi pe masă. Pentru că 18 noiembrie este ziua prietenului nostru, Mugur. Și pentru că prietena noastră, Roxana, soția lui, nu doar pasionată dar și foarte înzestrată cu tot ce ține de arta culinară, își răsfață mereu soțul și prietenii cu o masă specială. Specială ca organizare (mereu există o temă unitară a mesei), specială ca prezentare, specială ca atmosferă, specială pentru felul în care le gătește. Continue reading