Un electrocasnic mic – Robotul Panasonic MK-F800

Chiar așa, de ce sculele de bucătărie nu ar avea un masculin în ”electrocasnic” dacă sînt… roboți? E o întrebarea importantă, dar nu asta e dilema acestui articol, ci, în ceea ce mă privește, dacă acest electrocasnic robot ar avea sau nu ce căuta în bucătăria mea sau a altcuiva ca mine. Ca mine în sensul că eu gătesc, o fac des, dar nu mult, vorba lui Nichita ”prietenii mei nu sînt mulți, dar sînt nenumărați”.

Acum fix un an mă apropiam de finalul glorios al renovării bucătăriei mele, eveniment după care am devenit, în mod conștient și impus, nu chiar fără greutate, minimalistă în dotări, mai ales din cauza efortului uriaș depus la mutarea, înainte de renovare, a obiectelor de ”strictă” necesitate în bucătărie cum ar fi aparatul de tăiat cartofi pai pe care îl foloseam o dată pe an, un suport din fontă pentru 12 ouă, formele de torturi cu laterale detașabile pe care nu le folosisem niciodată și așa mai departe.
După ce m-am trezit cu mobila nouă mai mult goală, mi-am dat seama ce ușor se păstrează ordinea și curățenia într-o bucătărie cu foarte puține obiecte, așa că am decis că noua mea orientare este minimalismul și m-am ținut cu dinții de hotărîrea mea, pînă cînd mi-am dat seama că totuși ceva îmi lipsește și mi-ar cam trebui: cineva care să muncească în locul meu. Adică un electrocasnic, un robot. Am început să studiez problema, după mine idealul era unul de genul mixer de mînă dar pe care să nu pui mîna, adică cel cu bol și braț, dar nu era pe deplin satisfăcător pentru că era prea mare, cele cu prețul accesibil nu aveau accesoriile pe care mi le doream, adică eu voiam să toace, să radă, să felieze, pe lîngă operațiunea clasică de robot – să mixeze. Nu mă gîndeam deloc la genul de roboți procesatori, și sinceră să fiu mi se păreau dedicați celor care mănîncă mai mult salate, asta pentru că nu văzusem niciodată unul la lucru, deși puțin-puțin mă uitasem și pe diverse site-uri de comerț online ca să văd ce fac, numai că nu înțelegi mare lucru doar citind descrierea robotului, vă rog să mă credeți. De-aia mă gîndesc să scriu și eu acum cum e cu roboții ăștia, să nu pățească și alții ca mine. Nu o să mă refer la modul general, că nu i-am testat pe toți, l-am testat numai pe Panasonic MK-F800.

Vă dați seama că dacă tot căutam robot, cînd am primit propunerea să iau la testat un electrocasnic, am solicitat robotul. Care a venit nou-nouț, într-o cutie mare și frumoasă, iar eu eram prinsă în cea mai aglomerată perioadă din anul ăsta, așa că l-am scos cu teamă din cutie abia după… 2 săptămîni de la primire. Cutia fiind mare, m-am gîndit că trebuie să îi fac mult loc pe blat robotului, dar am descoperit o unitate centrală micuță și drăguță.

Un singur buton rotund și cîteva pictograme pe fața de sticlă neagră, care de fapt devin butoane cînd se bagă în priză aparatul și se pornește de la buton.

Teama mea mai provenea și din faptul că n-o să mă descurc prea ușor cu atîtea accesorii, robotul avîndu-le cred eu, pe toate. Are cuțit de tocat, palete de frămîntat, discuri de răzuit și feliat, rîșniță pentru chestii gen cafea (dar merge și la alte boabe cum ar fi năutul), blender cană, storcător de citrice și, chestie care m-a dat pe spate, centrifugă de salată. Am și eu una manuală și e una dintre ustensilele foarte utile mie, îmi place mult să o folosesc pentru uscarea diverselor ingrediente, de la frunze de salate de orice fel, verdețuri (busuioc, mentă), fructe, pînă la petale de trandafiri pentru dulceață. Mi s-a părut foarte interesant că o găsesc și la un robot, unde viteza cu care se face centrifugarea este mult mai mare, și deci mult mai eficientă. Probabil voi uita cîte ceva de menționat în legătură cu robotul ăsta, dar cu siguranță îmi voi aminti detaliile care mie mi se par inedite. Repet, n-am avut robot din acesta, singurele scule de bucătărie ale căror utilitate aduc pe-aproape cu utilitatea roboților sînt: un mixer de mînă, un blender vertical și un tocător micuț cu cuțite. Dacă funcțiunile astea vouă vă sînt familiare, vă rog opriți-vă din citit că n-o să aflați nimic nou, poate doar să vă vină idei ce să mai faceți cu robotul.

La deschidere i-am spălat foarte bine toate ustensilele și m-am și pornit să-l folosesc cu accesoriul de tocare, un cuțit foarte ascuțit, iar cana în care se pune acesta e mare-mare față de tocătorul meu, așa că am putut să toc toată nuca pe care o aveam în casă, chiar dacă nu aveam ce face cu ea. E și această operațiune una delicată, pentru că nuca astfel tocată nu pierde ulei din ea, ca la tocatul cu mașina de tocat, ci se taie foarte fin, putîndu-ne bucura la maxim de toate calitățile ei sau chiar putînd-o incorpora ca praf în diverse preparate care necesită nuca tocată (exemplu pricomigdale).

Pentru că era Bayramul chiar atunci, cu nucile de mai sus eu am făcut un model simplu de baclavale. Nucă tocată înfășurată într-o foaie de aluat foietaj (făcut în casă), tăiate felii și coapte, apoi însiropate.

Hai să vă arăt cum l-am exploatat în prima zi de folosire. Am luat din piață toate legumele pe care le-am găsit și s-ar fi pretat la feliere sau răzuire: castraveți, morcovi, ardei, dovlecei, ceapă de mai multe culori. Am pus pe rînd diversele accesorii de tăiere și feliere, odată tocate și neștiind ce să fac cu ele le-am lăsat în bolul robotului.

La final le-am pus un fir de ulei de măsline, unul de oțet balsamic și le-am făcut o minunată sălățică.

După cum se poate vedea și în fotografia de mai sus, robotul are accesorii de feliere foarte fină, feliere mai groasă, răzuire fină, răzuire mai groasă, precum și un accesoriu pentru făcut cartofi pai. L-am testat și pe acesta de curiozitate, deși în elanul meu minimalist de anul trecut, de care vă povesteam la început, tocmai aruncasem un aparat de făcut cartofi pai care îmi ocupa o grămadă de loc în dulap. Accesoriul robotului e la fel de mic ca cele de feliere sau răzuire, iar acestea se pot schimba pe rînd pe suportul care se rotește, adică practic ai 5 funcțiuni diferite. Ies puțin rotunjiți, dar nu văd în asta ceva rău, la cît de repede se petrece toată operațiunea, cred că se poate trece cu vederea că veți mînca cartofi pai curbi.

Alte rezultate ale testelor de tăiere și feliere: zucchini făcut bețișoare foarte, foarte fine, ardei feliat fin, ceapă, inclusiv o varză chinezească feliată atît de fin că a ieșit ca niște tăiței, nu credeam că voi reuși, dar cuțitele feliatorului sînt atît de ascuțite încît cred că feliază orice, oricît de moale e. Pe acestea le-am folosit la prepararea unei supe, am povestit despre ea aici.

Pe lîngă finețea tăieturii, ce e de apreciat la munca robotului este că preia efortul pe care l-aș fi depus eu altfel, ca să nu mai zic de timpul redus în care o face. Nu e mare lucru să feliezi un zucchini, un ardei, o ceapă, dar chiar și simpla mișcare repetitivă a cuțitului (care ar trebui să fie și foarte bine ascuțit ca să nu te scoată din sărite) solicită articulații și, nu rîdeți, face chiar bătături la degete dacă trebuie să faci cantități mai mari. OK, cu supa a fost un experiment, dar să vedeți la ce treburi serioase am trecut mai departe, și o să-mi dați dreptate că un robot e foarte util.

Fiind perioada din an în care se pun diverse chestii prin borcane ca să le consumăm mai tîrziu, iarna, am exploatat robotul fără milă. Mai ales la chestii de tocat. Am făcut ardei umpluți cu varză tocată, morcov și țelină. Ce să zic? Am redus timpul de preparare a umpluturii cam la o zecime din ce îmi lua înainte. Imaginați-vă numai cît timp mi-ar fi luat să toc varza și să dau pe răzătoarea manuală morcovul și țelina. Revin la exercițiul de a vă imagina cum îți simți mîna după ce faci de sute de ori aceeași mișcare. Robotul a făcut asta în cîteva minute, iar eu am fost spectator pe lîngă el, încurajîndu-l și lăudîndu-l, ”bravo, roboțel!”, ”vai, ce frumos a ieșit morcovul, varza, țelina”. Pînă și frunza de țelină am băgat-o la tocat în robot, cu accesoriul cu cuțit de tocat, care poate fi folosit, de altfel, și la tocat carnea.

Tot amestecul de varză cu țelină, morcov și frunze de țelină cu care se umplu ardeii. Foarte fin, recunosc că nu aș fi reușit așa ceva cu tocatul ”din cuțit”.

Alte aventuri din ciclul ”munci grele” au avut loc la făcutul zacuștei. O tonă de ardei copți, vinete, ceapă de tocat, mărunțit. Am cășunat iar pe roboțel, și-a făcut treaba minunat.

Cu ocazia asta să vă spun și despre programele lui. Setările se fac prin atingerea butoanelor de pe panou, unele programe sînt presetate (tocat carne, tocat ceapa, tocat produse congelate, centrifugare, transformarea nucilor sau semințelor în pastă), altele pe care le doriți le puteți face din combinații, avînd un buton pentru funcționare continuă, altul pentru funcționare intermitentă. Din butonul rotativ se stabilește turația. La tocarea cepei este folosit, de exemplu, ciclul intermitent cu o turație mică. Aproximativ la fel am făcut și eu la tocarea ardeilor copți pentru zacuscă, pentru că altfel doar se împrăștie pe pereții vasului și iese din raza cuțitelor. La ciclul intermitent, produsul tocat cade la loc în vas, putînd fi reluată tocarea. Foarte ingenios.

Deși se spală foarte ușor și toate accesoriile și vasul principal în care se pun toate ingredientele pentru tocat, nu am făcut operațiunea asta după fiecare tocare, pentru că tot acolo ajungeau, în zacuscă. Ba chiar am tocat ceapa și pentru zacuscă, dar am luat o lingură-două din ea să pun și la ciorbă. E risipă de apă și detergent să faci operațiuni inutile, dar dacă vreți s-o faceți, repet, e foarte ușor, mai ales dacă materia tocată nu conține grăsime. Apa se scurge foarte ușor de pe pereții vasului, care e din nu-știu-ce poliester. (Am căutat acum și am găsit pe net, este ”copoliester fără conţinut de BPA Eastman Tritan™”). E și foarte rezistent. Să nu spuneți nimănui, dar la spălare l-am mai scăpat prin chiuvetă și n-a pățit nimic.

După cum ziceam, vinetele puse la tocat după ardei.

Vai, am scris un roman și n-am zis nimic de celelalte funcțiuni, cum ar fi blenderul, care are cană separată, cu volum de un litru, la care se pot face… tot ce se poate face cu un blender, cum ar fi milkshake, supa cremă, sau altceva ce presupune mixare de lichide reci sau fierbinți.

Ce m-a mai interesat în mod special a fost accesoriul de făcut frișca sau bezeaua, aceste operații făcîndu-le destul de des, unele dintre dulciurile mele preferate, cum ar fi tortul de bezea cu cremă de lămîie, incluzîndu-le chiar pe amîndouă. În mod uimitor pentru mine, accesoriul pentru această operație nu erau palete de bătut, ca la un mixer de mînă, ci un disc care prin rotație producea frișca sau bezeaua. 

A produs-o foarte bine, numai că după ce am produs-o, am încercat să o și îndulcesc, în același mod cum o făceam cu mixerul obișnuit, numai că acum discul cela s-a revoltat și s-a ridicat pe ax, pînă a ieșit din poziția fixă și a început să se lovească de pereții vasului. Am oprit repede și am căutat o altă soluție, pe care, însă, nu am găsit-o. Așa că, pentru a nu fi nevoită să arunc bezeaua amestecată cu zahăr nedizolvat complet, am turnat toată chestia într-un castron și am bătut-o cu mixerul de mînă, apoi i-am pus nucă tocată (vă aduceți aminte de mai sus) și am făcut pricomigdale.

Bănuiesc că e o tehnică care rezolvă și acest inconvenient, dar eu nu am avut timp să fac cercetare în acest domeniu, cum n-am avut ocazie să testez nici frișca, să văd dacă se comportă la fel.

Deși l-am ținut 2 luni în probe, cu părere de rău nu am apucat să testez fiecare accesoriu. Rîșnița de boabe nu am avut nicio ocazie să o folosesc. Nu am folosit nici storcătorul de citrice.

Am testat un disc cu dinți / zimți, recomandat pentru răzuit parmezan, eu nu am avut parmezan, am încercat să răzui cașcaval, dar a funcționat cam limitat, pentru că era un cașcaval cam moale, doar a rotunjit cuburile, care au devenit niște bile.

Mai toate încercările și curiozitățile mele s-au învîrtit în jurul tocătorului care are de fapt funcții mult extinse, nu doar de tăiere.

Ce am mai făcut cu el: maioneză – e gata uimitor de repede, o dată am făcut o țelină cu maioneză, e preferata mea, m-am bucurat iar că am redus enorm timpul și efortul pentru a o pregăti; altă dată am făcut ciuperci cu maioneză, ciupercile după fierbere le-am ”stors” cu centrifuga, apoi le-am tocat în tocător.

 
 
 

Piure de cartofi – da, nu e mare lucru să pasezi niște cartofi și să-i amesteci cu lapte și unt, dar, repet, cînd ai robotul la îndemînă nu-ți mai vine să faci nimic cu mîna), supe cremă, de legume diverse, de dovleac, de broccoli… și am tocat multe zarzavaturi pentru ciorbe sau alte mîncăruri, e absolut genial la tocat ceapa, o face cubulețe exact ca și cum le-ai toca la mînă.

Ca să și închei, cel puțin pentru moment, aș zice cîteva lucruri la concluzii:

Alea pentru care-l laud:

  • E un robot mic pe dinafară, mare pe dinăuntru, dar nu chiar enorm.
  • Scutește enorm de mult timp și efort manual;
  • Se curăță ușor;
  • Nu ocupă mai mult loc pe blatul de lucru decît un… sandwich-maker, asta ca să fac o comparație;
  • E bine ancorat pe blatul de lucru prin niște ventuze puse pe picioare. E ușor de pornit, oprit, chiar cu mîinile murdare, nu-ți trebuie decît în vîrf de deget cu care să atingi touch-ul și să învîrți rotița pentru setarea turației;

Alea pe care le-aș dori:

  • Un ceva la fanta prin care bagi leguma de feliat sau răzuit, de exemplu morcovul, ca să nu se încline și s-o ia pe partea greșită, adică, pe scurt, o fantă mai îngustă sau un accesoriu cu care s-o faci așa. O fi cam mare pretenția, dar îmi părea rău că morcovul nu se ducea frumos pînă la capăt ca să se felieze frumos;
  • Un accesoriu ca o paletă pentru ouă, pentru cei mai conservatori, așa ca mine. Adică ceva care să bată și să aereze ouă întregi sau gălbenușuri, cu zahăr sau alte ingrediente. Poate altcineva l-a testat mai bine și face și acest lucru dar nu m-am priceput eu, e posibil și așa ceva. Dacă e așa, atunci ar fi trebuit ca manualul de utilizare să fie mai detaliat, să îmi spună cum s-o fac fără să caut alte detalii pe net (pe care nu le-am găsit).
  • O încurajare pe cutie sau pe prima pagină a manualului: ”hai că nu e greu, chiar dacă am 33 de funcții, o să reușești chiar și tu, foarte ușor, să mă folosești!”. Recunosc că am fost cam intimidată la început, și chiar cu el pe blatul de lucru, tot am mai tocat cîte o ceapă cu cuțitul pe tocătorul de plastic. După ce l-am pus în funcțiune, nu m-am mai oprit, și o ceapă dacă aveam de tocat, o tocam cu robotul. L-am returnat de vreo 2 săptămîni și deja mi-e dor de el.

M-am bucurat că am avut ocazia să văd ce face un astfel de robot, fără să fiu nevoită să-l cumpăr și să văd după aceea dacă îmi întrunește necesitățile. Ar fi perfect dacă am putea face asta cu orice dorim să achiziționăm. Fără îndoială e un produs bun și util, poate nu indispensabil pentru cineva ca mine, din moment ce am supraviețuit 30 de ani prin bucătărie fără unul ca el, așa că încă analizez opotunitatea achiziționării unuia.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *