Dieta Montignac, Vorbe

Ce-am mînca, dacă am vrea

De vreo zece ani, de cînd urmez dieta mea pe principii montignace, mă trezesc la masă, destul de des, cu întrebarea “da’ de-asta de ce nu mănînci? n-ai voie?”, la care răspunsul meu este “am voie orice, dar nu vreau!”. Și asta pentru că eu consider că orice dietă e o alegere. Alegerea să nu mai consumi, definitiv sau doar pentru o anumită perioadă, niște alimente care îți plac, dar despre care știi că au un efect nefericit asupra corpului tău.  Alegerea să nu bei halba de bere cu care te îmbie prietenii la o ieșire în oraș, că doar ce distracție e aia dacă nu bei?! Alegerea să pari un ciudat care mănîncă friptura grasă dar lasă în farfurie cartofii (despre care doar toată lumea știe că nu îngrașă, atîta vreme cît sînt cure de slăbire numai cu cartofi). Alegerea să-ți superi sau enervezi gazda care a pregătit tot soiul de aperitive pe bază de foietaje pompoase sau tartine pe feliuțe delicate de pîine alba prăjită și tu dai la o parte tot ce e făinos și bagi în gură doar ce e în interior sau deasupra.

Atunci cînd lumea află că ții o dietă, 99% dintre cei cu care interacționezi încearcă să-ți spună cît de defectuos gîndești din punct de vedere nutrițional, că fie mănînci prea puțin, fie prea mult, fie prea dezechilibrat. Fie că nici nu ai nevoie de dietă. Dacă totuși au trecut de faza asta, ți se mai spune că dieta se ține numai acasă, odată ce-ai ieșit pe ușă nu-ți indispui prietenii alegînd cu grijă ce bagi în propria burtă. Foarte puțini sînt cei care privesc dieta ca pe o alegere personală a celui care o ține, și înțeleg că dacă omul face afirmația că ține o dietă, nu a cerut neapărat și păreri sau sfaturi despre cum să procedeze în timpul ei.

Cu mine treaba e mai simplă, am făcut din dieta asta un mod de viață și sînt atît de mulțumită de ea, că îi voi fi fidelă mereu (sper să pot), indiferent de îndemnurile sau presiunile externe. Alții, însă, mai puțin rutinați, au tentative de slăbit socializat, pe facebook sau pe forumuri. Îndrăznesc să spună că le-a fost recomandat de nutriționist un regim personalizat pe care sînt deciși să-l urmeze. Imediat apar vreo sută-două de curioși, sfătuitori și critici: “cît ai slăbit în prima zi?”, “ține-o pe-aia disociată!”, “nu e sănătos să slăbești mai mult de x kg pe săptămînă, mi-a zis mie doctoru’!”, “să nu mănînci după șase seara!”  etc. Sînt atîtea clișee care se tot repetă și atîtea legende care circulă despre slăbit, că dacă nu stai bine cu voința și cu motivația, mai întîi te destabilizează, după care te deprimă, sfîrșind prin a te face să dai cu dieta de pămînt că doar o viață are omu’.

De o lună ținem dieta în doi… și din cînd în cînd, re-inventariind principiile pentru aducerea aminte (fără aia, fără ailaltă), ne intervievăm reciproc ce am mînca dacă AM VREA (că de putut, putem!). Eu constat că ce-mi lipsește cel mai tare sînt făinoasele, aluaturile, pîine și paste în combinațiile ”normale”, cum ar fi paste cu sos de carne sau brînzeturi, (adică nu doar cu ulei de măsline cum le mănînc acum), pizza cu prosciutto, mozzarella sau parmezan, dulciurile care se prepară prin combinații total nepermise, cum ar fi baclavalele și… cam atît, deocamdată. Pentru că în rest lucrurile la care tînjesc sînt montificabile, adică se pot face înlocuind ingredietele nepermise cu unele permise, cum ar fi făina de grîu inlocuită cu făină de migdale sau de năut, zahărul cu fructoză și tot așa.

Deci masa mea, dacă aș vrea, ar arăta așa:

Felul 1 – pizza cu prosciutto crudo, mozzarella, parmezan și rucola:

pizza rucola

Felul 2 – spaghete cu anșoa, capere și parmezan:

Spaghete parmezan

Felul 3 – macaroane cu brînză sărată și zahăr presărat deasupra:

Macaroane cu brinza

Desertul – baclavale, de toate formele și culorile:

Baclavalebaclavale3

Iar mesele soțului meu ar arăta cam așa:

Felul 1 – piure de cartofi cu friptură de porc la cuptor și sos de ceapă caramelizată:

Friptura cu piure

Felul 2 – piure de cartofi cu ficăței de pui

SANYO DIGITAL CAMERA

La desert nu cred că ar refuza un piure de cartofi bine rumenit:

piure

Daaaar… ne-am propus ca foarte curînd să ne satisfacem poftele culinare, bine-nțeles asumîndu-ne excepțiile și lucrînd și înainte și după la repararea acestora.

Tagged , , ,

2 thoughts on “Ce-am mînca, dacă am vrea

  1. Mda, si mie tot painea si cocaturile imi lipsesc. Asa ca atunci cand calc pe alaturi, cu ele calc. Cica tine te profilul hormonal feminin asta cu carbohidratii care “trebuie” sa se depuna.

    (Ha! la domnu sotu’ ai uitat painea de langa piureul de cartofi de la desert :)))) )

Leave a Reply

Your email address will not be published.