Sărbătoarea Ashura în tradiția tătarilor dobrogeni

Ashura (Așure, Ashure) este o sărbătoare musulmană. Ashura este un desert. Ashura înseamnă ”al zecelea”. Ashura poate însemna și ”participare”. E destul de limpede acum pentru voi ce e Ashura? Cred că nu, dar o voi lua pe rînd.

Pînă ieri, pentru mine Așure era doar un desert pe care îl descoperisem în restaurantele turcești și pe care foarte des îl luam la finalul meselor copioase care ni se serveau acolo.

Ieri am dat curs invitației făcute de un grup de prietene tătăroaice la un eveniment organizat de comunitatea lor, Sărbătoarea Ashure. Fiind o inițiativă a cadrelor didactice universitare de etnie tătară, evenimentul a avut loc la Universitatea Ovidius din Constanța. Înainte de a ajunge, și știind că totuși Așure e ceva de mîncare, am crezut că evenimentul va fi ceva micuț, în cadrul căruia vom savura deliciosul preparat, mai ales că una dintre prietene mă anunțase că va face o variantă raw vegan a acestuia și ține să mi-l prezinte spre degustare. Nu m-am gîndit că odată plonjată în mijlocul evenimentului voi găsi cîteva sute (cred) de persoane, majoritatea de etnie tătară, nu numai din Constanța, dar și din împrejurimile dobrogene (Medgidia, Mangalia), și chiar din București. Nu e prima dată cînd particip la un eveniment al comunității lor, ba chiar prietenele mele tătăroaice mi-au spus că m-au adoptat ca ”soră” a lor, calitate în care mă simt excelent. Primul lucru pe care îl remarc de fiecare dată cînd ajung în mijlocul lor este… frumusețea fizică. Copiii, mai cu seamă, sînt un fel de tablouri de la care nu îți poți desprinde ochii, admirîndu-le trăsăturile atît de deosebite.

Bun, am intrat într-o sală plină de oameni, oameni importanți în prezidiu, oameni importanți în sală, prieteni mulți, invitați speciali care au intrat în contact cu sala prin videoconferință, imami, profesori, politicieni, oameni de afaceri din toate domeniile.

O să încerc să fac un rezumat al celor discutate și aflate, și încep cu ceea ce am reținut în mod special datorită laturii mele profund feministe: sărbătoarea Ashura marchează și împlinirea unui secol de la enunțarea Declarației marii Adunări Populare a Tătarilor Crimeeni, primul document din întreaga comunitate islamică de la acea dată în care se enunţă principiile egalităţii în drepturi indiferent de sex, etnie sau religie. Un alt lucru foarte serios discutat a fost soarta grea a tătarilor din Ucraina zilelor noastre, precum și necesitatea reprezentării tătarilor ca minoritate în forurile politice naționale, bine-nțeles de aici decurgînd și planurile lor de viitor. Nu m-am simțit deloc exclusă de la discuții doar pentru că și-au prezentat ei necesitățile și planurile ca minoritate, continuitatea culturii tătărești pe teritoriul Dobrogei este unul dintre factorii vitali pentru existența Dobrogei în toată splendoarea diversității ei.

Am mai aflat că în această zi, a zecea din luna Muharrem conform calendarului musulman începe luna Ashura. Această lună celebrează SPERANȚA. Ashura-desertul se mai numește și Budinca lui Noe, pentru că legenda spune că Noe însuși a creat acest fel de mîncare, atunci cînd toate proviziile importante fuseseră epuizate, din ceea ce rămăsese pe fundul cambuzei (magazia pentru mîncare de pe o navă), și anume: boabe de grîu, boabe de năut, chiar fasole, fructe uscate – smochine, curmale, stafide, nuci sau alune, toate puse la fiert într-o zeamă dulce. Este, deci, o mîncare salvatoare, de atunci obiceiul făcînd ca acest desert să fie preparat în cantități mari ca să poată fi împărțit. Vă sună cumva cunoscut cu ceva din religia creștină? Foarte bine, pentru că așa și este. Ashura este într-un fel echivalentul colivei din tradiția creștină, și chiar mai apropiată de celebrii noști mucenici fierți.

Da, am intrat deja în partea culinară a evenimentului de ieri. Odată încheiate discuțiile oficiale, am mers să gustăm celebrul Ashure, dar nu numai. Ne așteptau platouri încărcate de bunătățuri tătărești, iată numai cîteva la care am putut să ajung cu aparatul de fotografiat.

După cum arată și etichetele puse lîngă platouri, aici avem de-a face cu kobete (un foietaj în formă triunghiulară umplut cu carne), geantîk și kîrde, tot niște plăcinte cu carne sau brînză.

Alte kobete, cu carne de pui și orez, din ce am depistat eu prin compoziție (urmează documentare).

Nu vă lăsați păcăliți de eticheta din spate cu ”Așure”, acestea sînt, după cum probabil ați ghicit din faptul că ați salivat la vederea lor, BACLAVALE!

Ce deliciu! Asta e a mea, a mea și numai a mea!

Și acum vedeta preparatelor de ieri, Ashure.

Prietena mea Mery Mambet, una dintre cele mai de succes femei de afaceri din Constanța, deținătoarea hotelului Aurora din Mamaia și promotoarea unei alimentații sănătoase și cît se poate de naturale, a pregătit o rețetă inedită de Ashure raw vegan. Eu, care nu-s cu de-astea, trebuie să recunosc că a fost delicios.

Iat-o pe Mery împreună cu desertul ei inedit. Sper să învăț mai multe rețete așa de delicioase de la ea.

Porția mea. Am fost norocoasă s-o prind, toată lumea fiind atrasă de aspectul fabulos al acestui desert. De fapt cred că Mery mi-a pus-o deoparte ca să nu fie nevoită să se apuce atunci să mai facă o tranșă, știind că n-ar fi avut liniște cu mine dacă nu apucam să gust.

După un minut de ”mmm””, ”oh!” și ”vai, ce bun!”, în ton cu evenimentul am zis ”yok Ashure!”.

A urmat modelul tradițional, excelent și acesta. Promit să fac și eu curînd și să vă pot împărtăși mai multe din tainele preparării acestuia, avînd în vedere că am și un album gastronomic tătăresc din care să mă inspir, despre care v-am povestit aici.

Deși nu fac des acest lucru pe site-ul meu aproape culinar, vreau să vi le prezint și pe prietenele mele datorită cărora, și împreună cu care, am petrecut această zi: Mery Mambet, pe care v-am prezentat-o mai sus, Denis Ibadula, lector universitar doctor la Universitatea Ovidius și neobosit promotor al culturii și tradițiilor tătărești, Narciz Amza, profesor, formator, mamă, soție, fiică, prietenă, om implicat în social, cultural și în viața orașului cum puțini o fac.

Și încă o poză dragă de ieri, eu împreună cu prietenele mele, Narciz Amza și Nuțica Gogan, fost profesor de matematică la un renumit liceu constănțean, care ieri și-a regăsit între participanți mulți dintre foștii elevi.

Sawbol!

6 thoughts on “Sărbătoarea Ashura în tradiția tătarilor dobrogeni

  1. Citesc , citesc si nu vreau sa se termine povestea (atat de adevarata…)despre aceasta minunata sarbatoare Ashura !
    Carmen draga ,esti atat de talentata in ale scrisului (si in alte multe domenii…)incat te rog sa grupezi intr-un viitor volum scrierile tale de pana acum,insotite de superbele fotografii…Cred ca vei avea si doresc sa ai un mare succes !

  2. Adevarat grăiește doamna Gogan!
    Așa ne bucurăm și noi de evenimentele frumoase ale Dobrogei și de gustul deosebit a mâncărurilor tătărești sau turcești.
    Poate în viitorul apropiat organizează Carmen un eveniment cu bunătățile scrise in acest blog.
    Te susținem din tot sufletul !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *