O experiență inedită – Chef pentru o zi la Constanța

Odată cu intrarea în viața de adult e din ce în ce mai greu să mai găsești un lucru pe care să-l faci pentru prima oară. În vreme ce unii caută senzații noi în sporturi extreme, Selgros România s-a gîndit să ofere ca premiu la o competiție culinară o experiență nouă: cea de ”chef pentru o zi” în bucătăria unui mare restaurant. Mi-a plăcut din start ideea, și cred că și concurenților care s-au înscris în număr foarte mare la concurs. Pe lîngă premii în obiecte valoroase pentru bucătăriile lor, seturi de vase, vouchere de cumpărături, iar pentru marele premiu un robot de bucătărie profesional Kenwood, acest premiu-experiență a fost partea inedită și, după mine, cea mai valoroasă a concursului.

Concursul s-a încheiat pe 15 mai 2017, iar juriul format din Laura Laurențiu, Oana Igrețiu și Chef Liviu Preda a desemnat cîștigătorii pe 1 iunie. Eram foarte curioasă să aflu rețeta cîștigătoare în Constanța. Rețetele puse pe site erau anonime, dar pe tot parcursul competiției citisem și savurasem din ochi rețetele înscrise, unele dintre ele fiind cu totul deosebite ca prezentare. Rețeta de plăcintă cu dovleac și ghimbir îmi atrăsese atenția, era o combinație cel puțin inedită pentru bucătăria românească, chiar dacă fotografia nu era una dintre cele mai reușite, comparativ cu cele mai multe dintre celelalte fotografii ale rețetelor cîștigătoare. Am fost încîntată pentru că se vedea din modul de prezentare că persoana care o înscrisese în concurs nu e un profesionist din domeniul gastronomiei, dar cu siguranță era un mare pasionat dacă alesese să se prezinte cu această rețetă. Cînd s-au publicat și numele cîștigătorilor din toată țara și am luat legătura cu cîștigătorul ”meu”, mi s-a confirmat că așa este. Domnul Belecciu Gilmar este de profesie avocat, în prima discuție telefonică, pe care am avut-o pentru a-l felicita, s-a definit ca fiind doar un ”bucătar de duminică” foarte pasionat, dar neștiind cum o să facă față provocării de a găti pentru atîția oameni într-o bucătărie profesionistă de 4 stele ca cea de la restaurant Iaki. L-am asigurat că pentru asta va beneficia de sprijinul nostru, al celor implicați în acest proiect-concurs: în primul rînd Selgros, organizatorul concursului și furnizorul celor necesare bunei desfășurări a experienței lui de chef, apoi restaurantul Iaki prin punerea la dispoziție a cadrului necesar gătirii preparatelor dar și a primirii oaspeților, iar eu prin sfaturi date pe parcurs în alegerea meniului, dar și prin însoțirea lui în această zi în bucătărie, prin poze, încurajări, galerie și la final degustat și apreciat ceea ce va găti. Bun sprijin, nu-i așa?

Conform unui orar stabilit împreună cu toți “actorii” acestui film numit ”Chef pentru o zi”, perioada aleasă pentru desfășurarea acestui eveniment la Constanța a fost luna septembrie. Vara a trecut ca un fum (destul de fierbinte fumul ăsta, mai ales luna august) și iată că a venit și marea zi a evenimentului.

Ne-am întîlnit pe 28 septembrie la hotelul Iaki din Mamaia, într-una dintre ultimele zile deosebit de frumoase din această toamnă.

Am ajuns amîndoi destul de devreme, dar la indicațiile lui chef Vasile Puricel de la restaurantul Iaki, am început cu o… pauză. De altfel, ne-am bazat tot timpul pe indicațiile chef-ului, și bine am făcut pentru că numai el știa cînd să încingi tigăile astfel ca la ora stabilită pentru venirea invitaților să fie totul gata, numai bun de pus în farfurie. Așa că aproximativ o oră am stat de vorbă în cadrul minunat al restaurantului, cu cîte o cafea în față. Emoțiile deja se risipiseră pentru domnul Belecciu, toate ingredientele furnizate de Selgros erau așezate pe blatul de lucru pentru a fi utilizate, rețetele erau puse la îndemînă pentru a fi verificat fiecare pas al realizării unui meniu de chef.

  • Primul fel: supă de ardei copți cu ghimbir și bocconcini.
  • Felul principal: thai pork cu taiței de orez.
  • Iar la desert… ei, bine, nu vi-l spun acum, e o surpriză și pentru voi, cum a fost și pentru mine.

După cum spuneam, am stat de vorbă. Despre ce? Bine-nțeles despre pasiunile noastre comune – gătitul, mîncarea, mesele cu prietenii, folosirea ingredientelor de cea mai bună calitate, cultivarea acestora cînd nu le poți găsi altundeva, despre viața la țară pe care ne-o dorim foarte mulți dintre noi după ce am trăit ani buni din viață în aglomerația urbană. Am vorbit despre amintiri culinare din vremea copilăriei și adolescenței noastre, în anii în care nu se găseau prin magazinele alimentare decît niște surogate ale ingredientelor de strictă necesitate în bucătărie: merluciu, cap de porc, ”sote”, acesta din urmă fiind un mic rasol de porc înconjurat de cîteva legume congelate, numai bune de aruncat la gunoi, cumpărătorii folosind din acel pachet numit pompos ”sote” doar bucata de carne. Din fiecare dintre ingredientele de mai sus, însă, ieșeau cîteva feluri de mîncare diferite, imaginația fiind cea care trebuia să lucreze mai mult decît orice altceva în bucătărie, în vremurile acelea. Mi-a împărtășit și o rețetă de chiftele din merluciu, unul dintre primele feluri de mîncare pe care le-a preparat. Apoi am ”mers” pe firul memoriei dumnealui pînă în patiseriile și simigeriile constănțene ale anilor `70-`80, ne-am delectat cu amintirea covrigilor și plăcintelor dobrogene de atunci, sau cu felurile de mîncare de la restaurantul Modern, unde făceau practica de specialitate elevii de la liceele de profil din oraș. Discuția a continuat pînă cînd chef Vasile a trimis după noi, semn că gata, trebuie să înceapă treaba.

A început prin costumarea adecvată a chef-ului: tunică, șorț, bonetă. Aproape că îl poți confunda prin bucătărie cu un bucătar experimentat.

Chef-ul s-a apucat de treabă, a porționat, tocat, feliat cîteva kilograme bune de carne și legume, și am apreciat faptul că a făcut treaba în cel mai corect mod cu putință. Ca un chef autentic, a păstrat mereu curățenia pe blatul de lucru, s-a orientat imediat să găsească ustensilele sau ingredientele care îi erau necesare. Alegerea meniului a fost în sine un act de curaj și inspirație, între toate cele 3 feluri de mîncare existînd un element comun – ghimbirul – ceea ce le-a făcut foarte compatibile între ele.

Deși delicios, meniul a fost relativ ușor de preparat, sau cel puțin așa mi-a părut mie, un fel de spectator de pe margine la toată acțiunea. Mărturisesc că mi-a plăcut postura asta, chiar dacă de obicei nu pot să nu mă bag într-o tigaie în care se coace ceva, acum am profitat de ocazie să mă delectez cu mișcările pline de îndemînare ale lui chef Vasile, care a ajutat la prepararea felului principal.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Și eu și domnul Belecciu, amîndoi pentru prima dată într-o bucătărie profesionistă, am pus, curioși, tot felul de întrebări. ”De ce așa și nu altfel?”, ”de ce pui și asta și nu altceva?” și altele la care chef Vasile ne-a răspuns, răbdător, că a face mîncare deodată pentru 10-12 persoane nu se potrivește chiar deloc cu ce am face noi acasă. Să pregătești exact porțiile și să fie gata toate deodată e o provocare, într-adevăr.

Cîteva fotografii din timpul preparării meniului.

Cînd toate erau aproape gata, au început să sosească și invitații.

Masa din restaurantul Coriolis al hotelului Iaki era impecabil aranjată, soarele care intra pe fereastră a desăvîrșit decorul superb.

Vinul de la Crama Oprișor, de asemenea.

Rînd pe rînd au fost aduse la masă preparatele:

Supa de ardei copți cu ghimbir și bocconcini. Pe lîngă gustul desăvîrșit, creat din  multe ingrediente bine alese și accentuat de bucățele de ghimbir, brînza moale i-a oferit finețe și consistență.

A urmat felul pricipal, thai pork servit cu tăiței de orez. Din nou un decor simplu, potrivit cu specificul preparatului.

Pe lîngă preparatele pregătite de chef Belecciu, eu aș afirma că preparatul principal la acea masă a fost buna dispoziție și umorul de bună calitate. S-a rîs tot timpul, atît chef Belecciu cît și prietenii lui avînd simțul umorului foarte dezvoltat, aproape orice temă devenind obiect al autoironiei fine și a paselor umoristice amicale.

Iată-ne pe toți în jurul mesei, domnul Belecciu – chef-ul pentru o zi și invitații dumnealui, reprezentantul Selgros Constanța, domnul Mădălin Mitu, consilier relații clienți, doamna Antoneta Galeș, directorul de comunicare și dezvoltare organizațională al Segros România și eu, blogger-ul local care a imortalizat aceste momente frumoase.

La final, surpriza cea mare: desertul era exact plăcinta cu dovleac cu care domnul Belecciu a cîștigat pe zona Constanța competiția organizată de Selgros. Plăcinta a fost adusă aproape gata preparată, în bucătărie fiind făcut decorul absolut deosebit, atît ca aspect cît și ca textură și gust: frișcă, semințe de dovleac caramelizate, sirop de caramel, mentă verde.

După ce a fost adus și desertul, a sosit momentul în care cîștigătorului i s-a înmînat și premiul material al concursului, robotul profesional Kenwood, un instrument extrem de util în orice bucătărie, mai ales într-una în care gătesc doi pasionați.

În urma experienței deosebite avute, la finalul unei zile pe care o va ține minte toată viața, domnul Belecciu ne-a împărtășit mulțumirea de a-și fi văzut realizat visul de a fi chef pentru o zi, șansă unică, pe care nu oricine poate s-o aibă.

Și noi îi mulțumim pentru ziua minunată pe care ne-a oferit-o și îi urăm să-și bucure prietenii cu multe preparate delicioase pregătite cu robotul primit ca premiu.

Restaurantului Iaki îi mulțumim pentru găzduire și servicii impecabile, iar lui Selgros pentru că ne-a adus pe toți împreună: profesioniști și pasionați. De bunătățuri.

 

Acest articol a fost publicat și pe site-ul Selgroscautapasiunea.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *