Saramură de crap

Am aflat cu stupoare că pe blogul meu nu am rețeta de saramură de pește, am numai o rețetă de slănină în saramură, pe care chiar o recomand pentru Crăciun. Dacă doriți s-o aveți gata pentru sărbători, cam acum ar fi momentul s-o pregătiți.

Ei, dar pînă atunci mai e o bună bucată de post de trecut, și, deși e restrictiv, are totuși multe dezlegări la pește, ceea ce-l face mai ușor de parcurs. Am zis să fiu și eu de folos celor care țin post și ieri am pus pe blog o rețetă de salată de cartofi cu pește afumat.

Ieri după amiază intenționam să facem împreună cu prietenii noștri o miniexcursie pe meleaguri tulcene-pescărești ca să mîncăm o saramură, dar planurile ne-au fost date peste cap de vremea cam năbădăioasă dar și de comoditatea care ne-a lovit, așa că am mutat pescăria la mine în bucătărie. N-am pierdut ocazia să fac și cîteva poze ca să ilustrez o rețetă extrem de simplă de saramură, cea pe care eu o fac cel mai des. Deși o fac pe aceasta pentru că e preferata familiei și a prietenilor, saramura pe care eu o plac cel mai tare este alta, o să vă vorbesc puțin despre ea la finalul acestei postări. O să credeți că sînt înfumurată, dar n-am făcut niciodată o documentare serioasă cu privire la saramură în cărți de bucate sau pe bloguri, pentru că e chestie de gust personal și dacă mie așa mi se pare că trebuie să fie saramura, așa o s-o fac. La fel și ție, dacă îți place într-un fel, fă-o așa. Nu o să spun nimănui ”numai a mea e saramură! nu se face așa ca tine!”. Ca și borșul de pește pentru care fiecare sat din Dobrogea are rețeta lui, așa e și cu saramura, fiecare gospodărie o face cum îi place.

Continue reading