Deserturi, Internaționale, Psihogastroterapie, Rețete, Selgros

Timpul în bucătărie nu e niciodată timp pierdut (și o rețetă de tort Medovik)

Răbdarea este una dintre virtuțile pe care le apreciez foarte mult la oameni, de aceea, deși nu m-am născut cu ea, am încercat să mi-o exersez și să mi-o cultiv cît am putut de mult. Am avut destulă răbdare cu mine în atingerea acestui scop, dar, în cele din urmă, consider că mi-a reușit.

Nu e o calitate care să sară în ochii cuiva și pentru care să te laude lumea, cum ar fi formularea ”vai, ce răbdare ai!”, dar mi-o doresc de cînd am realizat că fără răbdare nu am avea parte de niște lucruri bune care se pot întîmpla mai tîrziu, ca și cum ne-am amîna singuri o recompensă, ceea ce e foarte provocator. Pe de altă parte, în cam toate domeniile, deci și în bucătărie, există o lege a compensației: nu poți face ceva bun, ieftin și repede în același timp. Ce e bun și rapid, nu e ieftin, ce e ieftin și rapid, nu e bun, deci putem alege să fie bun și ieftin, cu prețul consumului mai mare de timp, o resursă inepuizabilă, dacă avem… răbdare. Investiția de timp va salva mereu alt fel de energie sau resursă, iar asta pe tot parcursul pregătirii unui preparat. Dacă vom citi cu atenție o rețetă, dacă vom imagina mental pașii, vom putea identifica eventualele greșeli sau inadvertențe care ne-ar da peste cap realizarea. Răbdare și timp trebuie investite și la cumpărături, căutînd ingredientele cele mai bune, asta însemnînd să avem furnizori de încredere, dar să și citim etichetele cu atenție, sau să căutăm prețul cel mai bun pentru ele. Pentru asta am instalat de curînd pe telefon și aplicația Selgros, prin care poți explora ofertele, poți vedea pînă la vizita în magazin tot ce vrei să cumperi, ce oferte ți se potrivesc.

Dar poate cel mai important ingredient este timpul atunci cînd vorbim despre preparate care altfel ”nu ies”. Răciturile necesită ore de fierbere, apoi ore de stat la rece ca să se ”prindă”, la fel torturile ”Diplomat”, o prăjitură se coace la abur timp de 5 ore, vinul trebuie să ”fiarbă” luni de zile înainte de-a putea fi băut, aluatul de cozonac trebuie frămîntat minute în șir, apoi lăsat la dospit cîteva ore, pastrama pusă la uscat, murăturile la acrit, cîrnații la afumat.

Unul dintre preparatele care mi-a demonstrat că timpul chiar este un ingredient important în bucătărie a fost o prăjitură, pe numele ei Medovik. Am avut bănuiala că este o prăjitură deosebit de bună de cînd am văzut prima dată fotografii cu ea, apoi am mîncat-o făcută de o prietenă, a fost o încîntare. Am căutat rețeta și am citit ingredientele, foile erau făcute cu miere și unt, de acolo și aroma deosebită, crema pe bază de frișcă, ingredientele mele preferate la dulciuri. Mi-am propus să o fac pentru un revelion cu prietenii. Am început cu o seară înainte de revelion cu făcutul foilor. În dimineața următoare am făcut crema și am lăsat prăjitura la înmuiat 12 ore. Am tăiat cu greu o parte din ea, foile erau tari, crema moale, am gustat-o: nici dulce, nici aromată așa cum o știam eu, am luat-o totuși cu mine la revelion. Deși nu-mi place deloc să mă scuz pentru eșecurile culinare, de data asta am simțit nevoia să avertizez mesenii că vor avea parte de o dezamăgire, dar ce să vezi?! Cineva a gustat-o și chiar i-a plăcut. Eram convinsă că o spune din politețe, mă rog, poate chiar așa a și fost, dar am gustat și eu și, spre surprinderea mea, era chiar bună! Mai trecuseră vreo 6 ore de la prima degustare. A doua zi dimineața am tăiat și gustat iar, la 24 de ore de la asamblare, și era perfectă, așa cum o știam eu, ba chiar mai bună! Revelație! Deci trebuie timp. Mult timp. Dar și cînd e gata! O minune de prăjitură care poate fi făcută și sub formă de tort, așa că dacă tot vor urma atîtea sărbători, vă invit să o faceți și voi.

Categoria psiho-gastro-terapiei pe care o abordez în proiectul derulat de Selgros România, Selgros Caută Pasiunea, se îmbogățește astfel cu temele Timp și Răbdare.

Ingrediente tort Medovik

Pentru foi:

  • 3 ouă;
  • 150 g zahăr;
  • 100 g unt;
  • 80 g miere de albine;
  • 500 g făină;
  • 1/2 pachet praf de copt (5 g).

Pentru cremă:

  • 500 g smîntînă fermentată;
  • 400 ml smîntînă pentru frișcă 32% grăsime, îndulcită;
  • o lingăriță esență de vanilie;
  • 200 g nucă prăjită și măcinată.

Mod de preparare:

Într-un castron care poate fi pus pe baie de aburi se amestecă ouăle cu zahărul, se bat ușor cu telul, apoi se adaugă untul lăsat la temperatura camerei și mierea. Se pune vasul pe baie de aburi și se amestecă ușor pînă cînd se topesc complet untul, zahărul și mierea. În unele rețete, această operațiune se recomandă a fi făcută direct pe ochiul aragazului, dar pentru că tot vorbim despre timp, să îl folosim la maxim, adică să facem totul cu dichis.

Se ia vasul de pe aburi și se adaugă praful de copt, apoi, treptat, în cantități mici, adăugăm făina, amestecînd continuu pînă o încorporăm pe toată și se formează un aluat.

Se frămîntă puțin aluatul, stabilindu-i consistența potrivită, și se mai adaugă pe rînd puțină făină dacă e prea moale. Trebuie să fie suplu, moale, dar să nu se lipească de mîini.

Se întinde un sul de aluat care se porționează în 8. Dacă dorim să facem o prăjitură în tavă, îl putem împărți doar în 4. Eu am vrut de această dată să fac un tortuleț, așa că l-am împărțit în 8.

Din fiecare bucată de aluat se formează o bilă, iar toate acestea se acoperă cît întindem fiecare foaie, deoarece se întărește în scurt timp.

Se întinde subțire fiecare foaie în forma dorită, cerc pentru tort sau dreptunghi pentru prăjitură, apoi se taie marginile drept cu ajutorul unei farfurii, al unui capac sau forme de tort. Marginile rămase se vor păstra, le vom coace și măcina pentru a acoperi tortul cu nucă amestecată cu acest pesmet, pentru că aderă mai bine la cremă decît nuca simplă.

Fiecare foaie întinsă se înțeapă din loc în loc cu o furculiță și se pune la copt în cuptorul preîncălzit la 180 de grade Celsius timp de aproximativ 10 minute în cazul meu – cuptor pe gaz – sau pînă cînd se rumenesc. Foile se pun pe rînd la copt, cît una se coace se întinde următoarea. Eu am pus cîte două deodată la copt în tava mare a cuptorului, pe hîrtie de copt.

Cînd toate foile sînt gata, ne putem apuca de pregătirea cremei.

Frișca îndulcită se bate bine pînă cînd se întărește.

Se adaugă o linguriță de esență de vanilie și, în porții mici, smîntîna fermentată, amestecîndu-se ușor cu o spatulă de silicon. Crema are o consistență foarte bună, rămîne fermă, dacă alegem o smîntînă grasă.

Nuca se coace puțin și se macină mărunt. Se împarte în 8 părți aproximativ egale, la fel și crema. Recomand cîntărirea pentru o împărțire cît mai egală, cu mențiunea că ultimul strat are nevoie de o cantitate mai mare, deoarece trebuie să acopere și marginile.

Pe fundul farfuriei, sub primul blat, se pune o mică cantitate de cremă pentru a nu aluneca foile. Peste fiecare foaie se întinde cantitatea de cremă aferentă ei și se presară nucă măcinată. Se repetă operațiunea pînă la ultima foaie. Deși în unele rețete nu se pune nucă decît deasupra tortului sau deloc, eu o pun pe fiecare foaie, pentru că îmi place foarte mult.

Sub blat punem bucăți de hîrtie de copt pentru a păstra curată farfuria pe care vom prezenta tortul. Acestea se vor elimina la final.

Se repetă operațiunea pînă la ultima foaie.

Se învelește tot tortul cu cremă, încercînd să umplem spațiile goale de la exterior, dintre blaturi.

Bucățile de margini coapte se pun la mărunțit și se amestecă cu nuca rămasă.

Deasupra tortului se presară amestecul de nucă cu pesmet, și, cu multă răbdare, vom fixa acest amestec și pe margini, cu ajutorul unei spatule. Va cădea, îl luăm din nou din farfurie și îl presăm pe cremă pînă cînd îl acoperim cu totul. Îndepărtăm și bucățile de hîrtie de pe farfurie, eliminînd cu grijă firimiturile.

Se pune la rece și se așteaptă… se așteaptă… se așteaptă… cîtă răbdare are fiecare. După cum v-am spus, blaturile sunt acceptabil de înmuiate la aproximativ 18 ore, dar cea mai bună variantă a fost după 24 de ore de însiropare a blaturilor în acel lichid furnizat doar de crema de frișcă și smîntînă.

Pentru ornamente m-am jucat cu puțin zahăr ars.

Concluzia acestei postări ar fi că timpul este un ingredient de bază în orice lucru de calitate. Indiferent că trece mai greu sau trece mai ușor, numai de noi depinde să-l facem să treacă cu folos.

 

(Acest articol a fost publicat și pe site-ul Selgros Caută Pasiunea)

Tagged , , , ,

Leave a Reply

Your email address will not be published.