Corăbioare

Vi le aduceți aminte? Romburi mici și albe, dulci, făinoase, fragede, fărîmicioase, cîteodată înecăcioase, prietenele noastre din pauzele de la școală, luate de la chioșcuri și savurate pînă la începerea următoarei ore. ”Prietenele noastre”, adică ale celor din generația mea, pentru că în ultimii 20-30 de ani corăbioarele au cam dispărut din cofetării sau de la acele mici magazine din curțile școlilor, locul fiindu-le luat de punguțe cu covrigi, chips-uri și altele. Foarte rar în cîte o cofetărie mică, de cartier, cu laborator propriu, se mai găsesc Corăbioare, Zorele, bezele, pricomigdale și alte prăjiturele pe care le adoram cînd eram mici.

Chiar dacă atunci cînd eram elevă nu eram mare admiratoare a corăbioarelor (mie îmi plăceau covrigii polonezi, mmm, ce buni erau!), de cînd nu se mai găsesc le duc din ce în ce mai mult dorul. Am căutat cu mai mult de 10 ani în urmă o rețetă de corăbioare, am găsit una, am salvat-o, dar nu am făcut-o niciodată. M-am întrebat de multe ori și de ce se numesc Corăbioare. Forma lor romboidală nu te duce neapărat cu gîndul la o… corabie. Zilele trecute, răsfoind o carte de bucate cu specific tătăresc, am găsit o rețetă de fursecuri care se numeau… Kurabiye. Hopa!, mă gîndesc, n-or fi corăbioarele mele? Citesc rețeta din carte, deschid documentul cu rețeta salvată cu mulți ani înainte, nu erau chiar identice, dar foarte apropiate. Mai mult ca sigur că de acolo le vine numele! Am căutat și alte rețete pe internet, am găsit foarte, foarte multe, pentru că sînt de fapt niște fursecuri, care suportă multe adăugiri și îmbunătățiri: coajă și suc de portocală sau lămîie, nuci, fistic, fructe uscate, se pot face în forme rotunde, sferice, pătrate, poți să improvizezi cum vrei. Pentru că cel mai ușor de realizat mi s-a părut rețeta mea aia veche, am ales s-o fac după ea. În timpul execuției mi-am dat seama că nu era chiar ideală din punct de vedere a cantităților sugerate, pentru că folosind doar atîta făină cît era scris acolo, nu se forma niciun aluat, compoziția rămînea într-o formă păstoasă, dar am mai adăugat făină, la final am calculat cîtă am pus în plus, am scos praful de copt sau amidonul menționat în majoritatea rețetelor, pentru că mi s-a părut inutilă folosirea acestora, și iată rețeta după care am făcut niște Corăbioare perfecte.

Ingrediente:

  • 400 g făină;
  • 200 g unt 82% grăsime;
  • 2 plicuri zahăr vanilat (2x8g=16 g);
  • 50 g zahăr pudră;
  • 50 g zahăr tos;
  • 2 gălbenușuri;
  • 2 linguri apă rece.

Mod de preparare:

Făina se cerne și se pune într-un castron. La mijloc se face o adîncitură în care se pun zahărul, gălbenușurile și cele 2 linguri de apă.

Untul tăiat bucăți se amestecă cu făina și restul ingredientelor și se frămîntă foarte bine pînă cînd se obține un aluat bine legat. Untul nu se topește, poate fi la temperatura camerei, dar nu mai cald de atît. Se pune la rece timp de jumătate de oră, timp în care încălzim cuptorul la 170 de grade Celsius.

Se scoate aluatul de la rece, se iau bucăți de aluat și se modelează suluri cu diametrul de aproximativ 3 cm. Cu dinții unei furculițe se fac șanțuri pe partea superioară a sulurilor, presînd ușor cu degetele pe margini. Este utilă folosirea unei planșe reci, pentru că aluatul se înmoaie foarte repede la căldură, deoarece conține mult unt.

Cu un cuțit se taie oblic sulul de aluat, astfel rezultînd corăbioarele cu binecunoscuta lor formă romboidală.

Se desprind cu ajutorul unui cuțit de pe planșă și se pun în tava întinsă a cuptorului, pe hîrtie de copt.

Se pun la copt în cuptor la 170 de grade Celsius pentru 25 de minute, dar atenție!, fiecare cuptor are particularitățile lui, deci supravegheați-l după aproximativ 20 de minute. Corăbioarele nu trebuie să se rumenească deasupra, dar să fie coapte în interior. La mine a fost suficient să simt un miros de unt copt ca să îmi dau seama că sînt aproape gata. Am scos una și am verificat-o, erau coapte după 25 de minute, moment în care le-am scos din cuptor. Iată-le!

Pur și simplu minunate: fragede, fine, dulci, se topesc în gură. În mod tradițional se servesc alături de un pahar de ceai, așa cum am făcut și eu.

Din nou o rețetă scoasă din tolba de amintiri a copilăriei noastre, cu un număr minim de ingrediente, s-a dovedit a fi una delicioasă și generatoare de nostalgii. O adaug și pe aceasta la colecția de rețete vechi adunate de iubitorii de tradiții culinare din toată țara, în proiectul derulat anul acesta de Selgros România, Selgros Caută Pasiunea.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *