Adică cum o faci să-ți placă s-o mănînci ca fel de mîncare de sine stătător, poate chiar ca un singur fel la o masă, nici ca aperitiv, nici ca însoțitoare pentru alte preparate. Simplu: îi pui ceva mai consistent în ea în afara frunzelor și a altor legume, îi faci un dressing (sos), o ornezi drăguț. Ceva consistent înseamnă o proteină, după părerea mea. Poate să fie brînză (telemea), cașcaval sau fulgi de parmezan, pește sau fructe de mare (preparate de noi în vreun fel sau din conservă), carne (pui, vită, de asemenea preparate de noi, fripte, grătar sau la cuptor). Ideea mea despre salată este că se face repede, e răcoritoare, ușoară, dar trebuie să fie și hrănitoare, să nu te ridici de la masă și să ți se facă foame după jumătate de oră.
Aceste principii fiind enumerate, iată mai jos ingredientele uneia dintre salatele mele preferate: frunze de salată verde, ardei capia, ridichi, roșii, ceapă verde, brînză telemea de vaci.
Dressingul făcut din: o lingură iaurt grecesc cu 10% grăsime, o linguriță de muștar, ulei de măsline, oțet balsamic, o picătură de sirop de rodie (e și dulce-acrișor, dar are și un gust extraordinar de bun), verdețuri uscate: busuioc, oregano, măghiran și puțină sare.
Toate tocate în ce fel ne place. Brînza cubulețe, salata fîșii, roșiile felii. Se toarnă dressingul, puțin cîte puțin, și se amestecă bine, ca să se ungă toate componentele salatei.
Se pune în farfurie și se mănîncă. Cu pîine. Am avut și microplante și-am pus deasupra ca decor. Cam așa am mîncat toată vara.
În funcție de dispoziție sau conținutul frigiderului, salatele mele mai pot conține: rucola, varză chinezească, andive, avocado, castraveți, măsline, boabe de strugure, felii de mere, banane, lămîie, fructe uscate (stafide, curmale, prune, caise), nuci, alune sau migdale măcinate… cam orice se găsește în stare crudă prin casă și se poate mînca așa. Dar despre aceste salate vorbim altă dată.
