”Duminica la prânz” de Laura Laurențiu

Aș fi scris un titlu lung, cu toate detaliile pe care aș vrea să le știți despre acest subiect, dar îl las așa, că e un titlu și trebuie să fie scurt. Pentru cei mai nerăbdători dintre voi, însă, voi pune o fotografie sugestivă:

DA! Laura Laurențiu a scos o carte de bucate! 

E o apariție mult așteptată. Unii ar spune, sau au spus deja, că este cea mai așteptată apariție a anului 2018 în domeniul culinar; eu zic, din punctul meu de vedere, că este cea mai așteptată apariție a deceniului, începînd cu anul 2009, de cînd Laura și-a făcut blog culinar.

Poate nici ea nu știe, dar eu o cunosc pe Laura de hăăăt!… mulți ani în urmă, de pe vremea cînd forumurile culinare strîngeau oamenii pasionați de gătit, care își împărtășeau unii altora ce știau. Unii făceau multe valuri, fără să spună mai nimic. Alții, mai discreți, puneau rar cîte o rețetă sau o tehnică, dar felul în care o făceau pe mine mă fermeca. Așa era Laura. O admiram din umbră pentru felul impecabil în care prezenta cîte o rețetă – altfel simplă – dar cu detalii despre execuție, despre planificarea preparării, tot ce-ți trebuia să afli ca s-o faci și tu în bucătăria ta. Mă mai fermeca cu o fotografie de femeie tare frumoasă, cu o atitudine care tare-mi plăcea. Din cînd în cînd, la discuțiile pe lîngă subiectele culinare, cele care atingeau latura socială a vieților noastre, în mod special cele despre condiția femeilor, mă lăsa cu gura căscată cu niște principii pe care le regăseam și în mine însămi, dar care, de multe ori, erau greu de spus și chiar și mai greu de acceptat de către cei din jur. La un moment dat, Laura a dispărut din raza mea de observație, adică din activitatea de pe forumul unde o cunoscusem (fără să schimbăm nicio vorbă vreodată, din cîte îmi aduc aminte), dar m-am bucurat enorm să aflu că și-a făcut un loc al ei unde poate fi găsită: un blog. Legătura noastră directă s-a reluat și s-a consolidat atunci cînd am descoperit-o pe Facebook, prin lunga listă de prieteni comuni, tot pe filiera pasiunii noastre comune, gastronomia. Apoi am cunoscut-o personal prin proiectele în care sîntem implicate, și am fost încîntată să regăsesc în carne și oase persoana pe care o admiram de aproape 10 ani.

Bine, dar și voi sigur o cunoașteți pe Laura, site-ul ei a devenit de curînd lauralaurentiu.ro, după ce mulți ani s-a numit retetecalamama.ro. Este unul dintre cele mai citite bloguri culinare din online-ul românesc, în jurul căruia s-au dezvoltat comunități foarte mari și active în social media.

Despre apariția cărții ei de bucate, cei care nu cunosc detalii ar putea spune ”ce mare lucru? scrie de atîta timp rețete, pune cîteva într-o carte și gata!”, acesta fiind modelul practicat bine-merci de foarte mulți autori, de cărți de bucate și nu numai. Ai blog, tragi ceva material de acolo, scoți carte. Am fost de multe ori dezamăgită atunci cînd luam cartea unui autor cunoscut și, răsfoind-o, îmi dădeam seama că ”am mai citit asta!”. Ei bine, Laura a făcut această carte așa cum le face ea pe toate, cu foarte mult profesionalism: cele 68 de rețete din această carte sînt noi, nu sînt dintre cele deja postate pe site-ul ei. Al doilea motiv al marii mele aprecieri la adresa acestei cărți este că rețetele sînt ”coagulate” în meniuri creative unitare, de la aperitiv la feluri principale, desert, sosuri, salate, tot ce poți pune pe masa familiei într-o ”duminică la prînz”. Meniurile vin cu povești, de ce au fost alese preparatele sau tehnicile de preparare. De exemplu tehnica coacerii la temperatură scăzută pentru o perioadă foarte lungă de timp – chiar și 8 ore – este potrivită și cărnii mai îndărătnice, de vită bătrînă, care e și mai ieftină. 320 de pagini delicioase!

Mîncarea este artă, e căldură, apropiere și dragoste. Ce face Laura cu această carte nu e doar să prezinte rețetele, ci încearcă să readucă celor care o citesc plăcerea de a găti pentru cei dragi, de a-i strînge în jurul mesei măcar o dată pe săptămînă. Cartea este inspirată de locurile și oamenii pe care i-a cunoscut, precum și de experiențele culinare pe care Laura le-a avut în zeci de ani de exersare a pasiunii ei, înlăturînd toate tiparele și barierele legate de gătit și oferind preparatelor din bucătăria tradițională, mai cu seamă bănățeană, un strop de savoare internațională.

Iată cum arată o salată de spanac cu brînză de capră, pere și nuci, pe care Laura o propune într-unul dintre meniuri:

Cartea este disponibilă pentru precomandă cu autograful Laurei Laurențiu pînă pe 15 noiembrie, exclusiv pe curteaveche.ro.

Pentru cei care pot ajunge la Târgul Internațional de Carte Gaudeamus pe 17 noiembrie, printre care sper să mă aflu și eu, Curtea Veche Publishing a pregătit o întîlnire cu Laura Laurențiu, începînd cu ora 16:30.

O felicit pe Laura pentru această carte, și sper ca aprecierile celor care o vor citi să-i răsplătească efortul făcut în ultimii ani pentru ca apariția acesteia să fie posibilă.

Vouă, cititorilor mei, vă recomand cu multă căldură achiziția acestei cărți, este una dintre cele care trebuie să existe în biblioteca oricărui pasionat de gastronomie.

”Cu toții merităm să simțim bucuria mesei liniștite în familie și să ne bucurăm de aceasta ca și cum ar fi o sărbătoare.”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *