Alaltăieri, în prima zi cu ninsoare din iarna asta (care e încă toamnă), mă aflam la cumpărături și mă gîndeam ce să iau ca să fie mai rapid și simplu de făcut, că deja stătusem în trafic vreo 2 ore, după ce alte cîteva stătusem în frig, vînt și ninsoare. Am pus mîna pe un pachet cu ficăței, cu gîndul să-i fac simpli, prăjiți în tigaie cu ulei, și la final cu cîțiva căței de usturoi tăiați feliuțe și aruncați lîngă ficat. Clasic. Așa îi fac în 99% dintre cazuri, nimeni nu se plînge de monotonie, ba chiar le place foarte mult. Nu monotonia, ci ficățeii. Însă pe drumul spre casă, care de obicei durează vreo 15 minute, dar acum s-a întins pe o oră și jumătate, am avut destul timp să mă răzgîndesc, și să decid că vreau să-i fac, măcar de data asta, altfel. Am căutat pe net în timpul petrecut așteptînd la semafoare, că altfel nu scot telefonul din poșetă în mașină nici măcar să vorbesc, ce credeați?! Și am găsit o rețetă care mi-a plăcut aici: https://www.conorbofin.com/2013/05/20/hospital-food/ (mi-a plăcut și povestea, iar de alaltăieri pînă astăzi am tot stat și am citit pe blogul acela, e foarte interesant).
Deși se potrivea cu ce voiam eu și cu ce aveam prin frigider, nu se potrivea totuși cu timpul pe care voiam să-l investesc în preparare, așa că am imaginat cîteva schimbări pe care le-am și făcut de altfel acestui preparat. Vă spun mai jos cum am făcut și o să vedeți ce a ieșit. Vă asigur că e ceva deosebit, merită încercat.
Ingrediente:
- 400 g ficăței de pui;
- 10 felii de prosciutto;
- 3 ciuperci mari;
- o ceapă;
- o căpățînă de usturoi;
- Unt, sare, piper.
Mod de preparare
Într-o tigaie se pun la călit într-un cub de unt usturoiul tocat, apoi ceapa tăiată felii, nu e neapărat să fie prea egale, se vor mărunți din nou mai tîrziu.
Cînd ceapa devine sticloasă, se adaugă ciupercile tocate bucăți mari, se piperează și se lasă la înmuiat. Vor lăsa o zeamă care imediat se va și evapora. Putem adăuga și sare tot acum.
Ficatul se taie felii ceva mai mici, ca să se pătrundă mai ușor. Se adaugă peste ce e în tigaie și se amestecă bine, întorcînd ficățeii pe toate părțile.
Se lasă pînă cînd ficatul își schimbă culoarea și este aproape gătit, dar la limită, fără să se și rumenească, ca să nu ”sece” prea tare. Eu i-am pus și un ”gît” de vin roșu (unitatea asta de măsură înseamnă cît stropește sticla o dată cînd arunci din ea în tigaie), dar voi puteți face chiar mai bine, să îi puneți un pic de cognac, așa cum scrie în rețeta de unde m-am inspirat. Data viitoare așa voi face.
Trecem toată această compoziție rapid prin tocător, doar cît să se mărunțească mai bine bucățile de ficat, ceapă și ciuperci, dar să nu devină pastă. Două-trei rotații ale robotului sînt suficiente, sau puteți face asta la mînă, cu cuțitul, pe un tocător.
Se mai potrivește de sare (cu atenție pentru că și prosciutto este sărat, iar la prăjit se sărează și mai tare), piper și alte condimente.
Într-un castron se pun cruciș 2 felii de prosciutto, iar la mijloc o lingură sau 2 de compoziție cu ficat. Puteți face și mai multe pachețele mai mici, probabil că se vor putea înfășura mai bine, eu atîtea felii de prosciutto aveam în frigider, așa că am încercat să împart cît mai bine compoziția ca s-o folosesc pe toată.
Împachetăm bine pliculețul, apoi le formăm pe toate celelalte în același fel.
Le punem la prăjit în puțin ulei încins, mai întîi pe partea cu suprapunerile, ca să se preseze la prăjit cît mai bine și să nu se desfacă.
Se întorc și pe cealaltă parte. Nu e necesară prăjirea prelungită, cînd prosciutto este rumen, e gata.
În timpul ultimelor operațiuni am pus și cîțiva cartofi la fiert, pentru un piure.
Au fost gata amîndouă deodată, pachețele și piure, așa că ne-am delectat cu o cină minunată. Pachețelul din prosciutto în interiorul căruia găsești o umplutură picantă de ficăței cu ciuperci, piure cremos cu unt și lapte… ce îți poți dori mai mult într-o seară de iarnă? Pardon, toamnă.
