Rețeta asta n-aș încadra-o neapărat la ”rețete cu somon”, sau la ”rețete cu pește”, ci mai degrabă la rețete rapide. Rapide și bune. Somonul caramelizat e un preparat destul de rar întîlnit în meniurile restaurantelor, mie îmi place foarte mult, dar nu știu de ce nu m-am gîndit că l-aș putea face și acasă. Într-una din serile trecute, mergînd la cumpărături și vizitînd pescăria, am găsit pe gheața unui răcitor… nu, nu pe Apolodor, ci (doar) 2 bucăți de file de somon. Le-am luat, modalitatea cea mai simplă și dietetică de preparare a acestuia fiind pentru mine cea en papillote. Dar noroc că mi-am adus aminte de somonul caramelizat, m-am gîndit cum și cu ce l-aș putea face și iată ce mi-a generat imaginația: somon prăjit în foarte puțin ulei, cu puțintică bere de ghimbir turnată la final în tigaie și lăsată să se evapore, va lăsa un caramel pe tigaie care trece apoi pe somonul meu. Simplu, nu?
Ingrediente? Somon, sare, piper, o linguriță de ulei de măsline, o stropitură – două de bere de ghimbir. Legume congelate, pentru rapiditatea execuției. Dacă vreți și aveți proaspete, repet, foarte bine. Dacă nu, luați și congelate că sînt excelente.
Mod de preparare:
Se ia fileul de somon, se desprinde puțin cu cuțitul carnea de piele, undeva la coadă. Se jupoaie apoi foarte ușor să se scoată pielea.
Se încinge într-o tigaie de teflon o linguriță de ulei de măsline, se adaugă un cățel de usturoi tăiat în jumătate și puțin dintr-o rămurică de rozmarin verde, ca să parfumeze uleiul. Fileurile se sărează și se piperează.
Se pun fileurile de somon în tigaie. Sfîîîr! fleoșc! trosc! pleosc! ulei pe aragaz, pe pereți, da, ăsta e prețul plătit pentru o prăjeală bună. N-ai ce-i face.
Se lasă să se prăjească bine pe o parte, apoi se întoarce pe cealaltă.
Cînd peștele este bine prăjit, deja rumen, vine momentul folosirii berii de ghimbir.
Berea asta de ghimbir a fost de la început o revelație pentru mine. Am primit-o într-un pachet de la Sano Vita și am gustat-o din curiozitate. Habar n-aveam la ce să mă aștept. Prima reacție a fost că mi-a ieșit pe nas de înțepătoare ce e, exact ca ghimbirul rădăcină. O senzație răcoritoare, picantă, acidulată și dulceagă în același timp. Și nici nu are alcool. E interesantă și mi-am zis că trebuie să o exploatez chiar mai mult de-atît, adică doar ca o băutură răcoritoare și reconfortantă. Ar putea fi pusă în combinația unor cocktail-uri alcoolice sau non-alcoolice, sau la… supe asiatice. Găsiți mai multe detalii despre această bere pe site-ul SanoVita. Și datorită parteneriatului dintre site-ul Garda Culinară și Sano Vita, dacă faceți comenzi on line și introduceți codul gardaculinara, aveți și o reducere de 15% de fiecare dată! Mulțumim, Sano Vita!
Așadar, revenind. Cînd peștele e deja rumen-rumen, se toarnă în tigaie o stropitură bună, cam o jumătate de pahar de bere de ghimbir.
Se lasă să se evapore aproape complet, timp în care cu un clește sau ceva ridicăm bucățile de pește și le tăvălim prin caramelul format pe fundul tigăii, pentru a culege toată acea dulceață aromată și un pic crocantă, care formează un fel de crustă: asta e ceea ce face deliciul acestui preparat.
Am făcut și o garnitură rapidă dintr-un amestec propriu realizat de legume congelate, adică iau o mică cantitate de mazăre, una de fasole verde, puțin amestec pentru ciorba de văcuță, le pun rapid într-o tigaie cu puțin ulei, de data asta am mai pus și o stropitură de bere de ghimbir, sare și piper și gata garnitura, absolut delicioasă.
Somonul lîngă garnitură, o cină rapidă și delicioasă, și o poftă satisfăcută pe deplin în propria mea bucătărie.
Trebuie să mă înveți odată să gătesc și eu „en papillote”. Ca să eviți săritul uleiului pe pereți, nu poți folosi o tigaie din fontă cu pereți mai înalți?
Teoretic pot, practic orice aș folosi, tot nu pot să lucrez ”curat” cînd prăjesc ceva. Și în afară de ceva teflonat pentru prăjeli de multe feluri, n-o să mai folosesc pînă cînd cineva va inventa ceva asemănător de neaderent 🙂 M-am săturat să cumpăr și să testez tigăi care promit diverse, dar la proba practică îți vine să le arunci pe geam. De fapt le și arunci, că n-ai ce să faci cu ele. Îmi plac cele ceramice, totuși.
O să te învăț varianta mea de ”en papillote”, am niște poze făcute mai demult 😉