Găluște cu prune / gomboți

Mama nu făcea așa ceva, nici măcar bunica, am mai glumit o dată pe seama asta, că în Moldova nu se prăpădea nicio prună pe nimicuri de-astea, pruna era dată de Domnul ca să fie făcută țuică. Așa că, spre deosebire de foarte multe persoane care își aduc aminte de ele din moși strămoși, eu prima dată am mîncat găluște cu prune făcute de mine, după ce am consultat multe rețete pe forumurile culinare, ”Bucate, vinuri…” a lui Radu Anton Roman și mi-am interogat și simțurile cu privire la ce ar vrea să le stimuleze, în sensul de mai dulce, mai aromat, mai zemos, mai moale, mai crocant. În final am rămas la rețeta de mai jos. În Ardeal se numesc gomboți (cu prune).

E o rețetă simplă, găluștele se fac relativ repede, partea proastă e că se și mănîncă foarte repede. Necesită cartofi, ouă, sare, făină, prune, zahăr, pesmet, scorțișoară.

Cartofii fierți în coajă și curățați.

Se pasează ca pentru piure, se adaugă 2 ouă întregi, puțină sare și se omogenizează.

Se adaugă făină pînă devine un aluat moale. E bine să aveți o cantitate mai mare de făină gata cernută prin preajmă, pentru că nu se știe niciodată cîtă făina va intra. Eu prefer să las mai moale aluatul, ca să iasă mai afînate găluștele, deci aluatul e încă foarte lipicios.

Chiar dacă e așa lipicios am găsit o metodă foarte bună de a întinde și manevra aluatul.
Pe un fund mare se presară multă făină.

Iau o bucată mare de aluat, o trîntesc pe fund și o acopăr cu tot așa de multă făină.

O întind apoi cu mîinile și degetele pînă ajunge la grosimea de aproximativ 5mm, hai 6-7…

Se taie în pătrățele, ca mai sus, potrivite ca mărime ca să încapă în ele o prună întreagă.

Se ia cîte un așa zis pătrat de aluat și se învelește cu el o prună.

Se adună aluatul în jurul prunei și se unește prin părți, se freacă apoi între palme pînă se nivelează într-o formă de sferă foarte bine închisă.

Eu pun prunele întregi, nu scot sîmburii din ele. Nu văd niciun avantaj în a scoate sîmburii, se mănîncă foarte ușor și așa. În varianta cu sîmburele scos, la fiert se desfac mai ușor găluștele, li se scurge sucul, tot felul de probleme.

Fabricăm un anumit număr de bile, dependent de mărimea oalei în care le vom fierbe.

Se pun la fiert în apă clocotită.

Cînd sînt fierte se ridică la suprafață, eu le mai las 2-3 minute din acel moment. Cîteodată nu se ridică la suprafață pentru că se lipesc de fundul oalei, deci la cîteva minute de la pusul în oală, mai verificați cu o lingură să fie desprinse.

Se scot cu o strecurătoare pe o farfurie.

Nu le lăsăm să se răcească decît atît cît să putem pune mîna pe ele, apoi se dau printr-un amestec de pesmet alb sau auriu, cu zahăr tos și cu scoțișoară proaspăt pisată. Trebuie să fie cît de cît umede ca să se lipească de ele pesmetul.

În multe rețete de pe internet am văzut pesmetul prăjit în unt sau ulei, sau găluștele băgate la cuptor după ce se dau prin pesmet, dar nu am văzut nicio îmbunătățire în chestia asta, ba dimpotrivă, așa că eu le las exact așa, doar tăvălite prin acest amestec.

Și o secțiune… făcută cu dinții.

Cu același model de aluat am făcut găluște umplute cu jumări tocate, o încercare de reciclare a rămășițelor de după sărbătorile de iarnă.