Crumble în(tr-o singură) tigaie – fără cuptor

Am promis în postarea anterioară că voi pune rețeta de crumble executat în totalitate pe aragaz, într-o tigaie, așadar fără cuptor. Rezultatul este un desert excepțional, fără compromisuri în ceea ce privește gustul sau textura crocantă cu care sîntem obișnuiți cînd e vorba de crumble. Am și o rețetă clasică de crumble pe site, făcută la cuptor.

Pentru cine nu știe ce e crumble-ul, fac o mică prezentare: e un desert făcut dintr-un strat de fructe proaspete coapte, caramelizate, înmuiate, însiropate, cum vreți să le ziceți, acoperite de un aluat fărîmițat (după cum îi spune și numele englezesc), destul de brut, deci nu îndelung frămîntat, făcut din unt, făină, zahăr. Desertul se servește fierbinte, cu înghețată alături.

Continue reading

Tiramisu cu căpșuni

Habar n-am care e elementul care identifică Tiramisu ca fiind Tiramisu, dacă sînt pișcoturile sau crema, aromele sau cacaoa de deasupra, eu am pornit de la ideea că vreau ceva cu cremă albă fină și căpșuni, așa că am improvizat rapid ceva pe care l-am numit Tiramisu cu căpșuni. Nu mă supăr dacă vă supărați pe mine din cauza asta.

felie
Continue reading

Friganele cu gutui în sos caramel

Ăsta e, pentru mine și blogul meu, cel mai rapid ciclu de la aflarea rețetei, la execuție și la postarea pe blog. Și asta pentru că am fost impresionată de simplitatea, minimalismul rețetei, dar și de implicarea cîtorva componente pe care le știam din copilărie și tînjeam de mult să le mai fac, ca de exemplu friganelele. Cel care m-a inspirat în realizare este Gordon Ramsay. Stăteam așa ca sîmbăta dimineața și mă mai uitam pe Paprika ce mai face lumea, cînd apare Gordon cu ditamai meniul, începînd de la aperitiv, la supă, tocană și desert, care desert m-a cucerit imediat, după cum ziceam, și cum a finalizat el de executat, cum am zbughit-o în bucătărie s-o fac și eu.

Asta e realizarea mea:

20151205_114953 Continue reading

Tort de bezea cu cremă de lamîie

Am amintit într-o postare anterioară despre un tort de bezea cu cremă de lămîie. Este unul dintre puținele torturi pe care le fac, pentru că, de obicei, pregătirea unui tort presupune un efort foarte mare, ca timp și resurse materiale (ingrediente, vase, ustensile, decoruri), și pentru că țin foarte mult la timpul meu, am devenit și foarte selectivă.

Am găsit rețeta, cu ani în urmă, pe un forum culinar unde fusese scrisă și explicată în poze de o doamnă care trăiește în Suedia, de la care am ”furat” două rețete spectaculoase, pe care le fac foarte des și care întotdeauna au succes la publicul consumator, de aceea îi mulțumesc foarte mult, și pe această cale, Elenei.

Continue reading

Găluște cu prune / gomboți

Mama nu făcea așa ceva, nici măcar bunica, am mai glumit o dată pe seama asta, că în Moldova nu se prăpădea nicio prună pe nimicuri de-astea, pruna era dată de Domnul ca să fie făcută țuică. Așa că, spre deosebire de foarte multe persoane care își aduc aminte de ele din moși strămoși, eu prima dată am mîncat găluște cu prune făcute de mine, după ce am consultat multe rețete pe forumurile culinare, ”Bucate, vinuri…” a lui Radu Anton Roman și mi-am interogat și simțurile cu privire la ce ar vrea să le stimuleze, în sensul de mai dulce, mai aromat, mai zemos, mai moale, mai crocant. În final am rămas la rețeta de mai jos. În Ardeal se numesc gomboți (cu prune).

Continue reading

Baclavale de Ramazan Bayram

Dacă nici asta nu-i ocazie să mă reapuc de scris pe blog, apoi nu știu care mai e…

Azi e Ramazan Bayram, zis și ”Bayramul dulce”, la musulmani. Este o sărbătoare la fel de mare cum sînt la noi Crăciunul și Paștele. Este așteptată cu multă nerăbdare de toți credincioșii musulmani pentru că înainte de ea, timp de o lună, postesc și se roagă să poată ține postul, iar la final îi mulțumesc lui Allah că i-a ajutat să reziste tentațiilor. E o adevarată filosofie a postului, de neînțeles pentru creștinii care deși postesc, o fac cu totul altfel. Am avut surpriza să văd că o colegă musulmană postea deși nu mai era post, iar ea mi-a explicat că a sărit pentru o zi de post din motive medicale, iar acum o recupera.

Continue reading

Panna Cotta, gen

Am renunțat să fac cozonac de Crăciun, pentru că mi-au rămas ochii la o minunăție găsită pe blogul unui chef pe care îl urmăresc de ceva timp pe facebook, Nico Lontras.

Minunăția puteți s-o vedeți și voi aici.

El se juca (vorba vine, de fapt e treabă serioasă ce făcea el)  cu jeleuri făcute din vodkă încorporate într-o masă gelatinoasă făcută din lapte condensat. Cum eu sînt mare fan panna cotta, mi-am propus s-o fac și eu adaptînd ideea de bază condițiilor specifice bucătăriei mele. Și anume, jeleul colorat l-am făcut din sirop natural de afine, sirop aproape natural de ghimbir, ambele produse de “Steaua Divină”, și sirop mai puțin natural de mentă, luat de la Auchan, marca proprie. Continue reading