Pulpă de berbec în aluat

Sîntem în preajma sărbătorilor pascale, aceasta fiind una dintre puținele perioade din an cînd românii pun pe masa lor preparate din carne de oaie, de fapt din miel. Nu prea se consumă carne de oaie pe la noi în restul anului. E suficient să începi să povestești cuiva despre un preparat în care se folosește oaie, că imediat te oprește: ”a, nu, NOI nu mîncăm oaie!”. În ceea ce mă privește, am scris în multe rînduri despre aprecierea deosebită pe care o am pentru carnea de ovine, fie că e vorba despre miel, berbec sau oaie. E o carne foarte gustoasă, mai slabă și mai ușoară decît cea de porc, dacă este bine pregătită și îi arăți interes în valorificare. Are unele particularități în gătire, dar odată aflate secretele, nu ai cum să mai spui că nu-ți place carnea de oaie.

Domnul tradițiilor culinare românești, Radu Anton Roman, scria că ”în Dobrogea, berbecul și cu doamna sa, oaia, împărățesc fără concurență: o singură vară de arșiță pe dealurile sterpe ale Casimcei ar metamorfoza orice vacă-ntr-o mîță costelivă și orice cal în măgar însetat”. E o descriere plină de umor, nu în totalitate reală, dar e adevărat că oile și caprele pe dealuri sînt cel mai popular peisaj ale unei călătorii prin Dobrogea, de cînd dă primul fir al ierbii, pînă toamna foarte tîrziu.

Continue reading

Ciorbă pârgălău (pîrgălău, pirgalau)

Am făcut din nou o mîncare doar pentru că mi-a plăcut numele și descrierea absolut sumară găsită pe net, și anume ciorba pârgălău. Sîmbăta abia trecută (26 septembrie 2015), la început de toamnă, un anume pasionat bucătar sau proprietar de restaurant din Vama Veche, Ozzy, invita doritorii să se delecteze cu un meniu care suna foarte bine și care avea această ciorbă cap de afiș. Am căutat să văd ce e cu ea, am găsit doar vreo două referințe, un reportaj de la tîrgul de toamnă de anul trecut (2014) din Constanța și încă ceva pe Bucătăria lui Radu, ambele foarte sumare, chestie care, însă, nu m-a oprit de la a mă avînta s-o fac în stilul meu, că prea îmi rămăsese gîndul la ea. ”Poveștile” sînt în link-uri, mărturisesc că stilul Radu Anton Roman mi-a plăcut întotdeauna, dar ce am găsit pe site-ul ăsta mi-e imposibil să înțeleg, așa că eu trec direct la treabă.

Continue reading

Găluște cu prune / gomboți

Mama nu făcea așa ceva, nici măcar bunica, am mai glumit o dată pe seama asta, că în Moldova nu se prăpădea nicio prună pe nimicuri de-astea, pruna era dată de Domnul ca să fie făcută țuică. Așa că, spre deosebire de foarte multe persoane care își aduc aminte de ele din moși strămoși, eu prima dată am mîncat găluște cu prune făcute de mine, după ce am consultat multe rețete pe forumurile culinare, ”Bucate, vinuri…” a lui Radu Anton Roman și mi-am interogat și simțurile cu privire la ce ar vrea să le stimuleze, în sensul de mai dulce, mai aromat, mai zemos, mai moale, mai crocant. În final am rămas la rețeta de mai jos. În Ardeal se numesc gomboți (cu prune).

Continue reading

De-o inspirație – sarmale în cuib

Să fie clar: nu le fac Crăciunul ăsta! Dar aveam chef să scriu ceva pe blog și cum toate preparatele mele pentru Crăciunul ăsta sînt în stadiul de ne- sau semi– preparate, nimic finalizat, m-am gîndit să vin cu fantezia asta extrasă tot din “Bucatele…” lui Radu Anton Roman.

Pun de pe-acum poza finală ca să vedeți cum arată și să vă hotărîți dacă citiți mai departe sau nu. Pentru cei care nu sînt interesați de continuare le spun de pe acum Crăciun fericit și gustos! Continue reading

Crumpi în dubă

Deși aș fi spus c-o să fie exact pe dos, de cînd mi-am făcut blogul ăsta nu am mai făcut nimic… pasional de mîncare, ba chiar am ajuns să fac cartofi prăjiți cu ceva ceafă de porc, cîrnați (primiți de-a gata de la mama), ochiuri, supe la plic etc. Cum să vin cu așa ceva pe blog? Onoarea mea de blogareasă culinară nu ar fi în veci reperată. Atunci vin cu poze mai vechi, alese cu grijă să se potrivească acum. Care e legătura crumpilor cu prezentul? O fac imediat.

Zilele trecute butonînd telecomanda dau peste Teo la emisiunea “Doamne de poveste”, și din secvență în secvență din emisiuni vechi de-ale ei, se ajunge la un extras dintr-o emisiune de un 1 decembrie în care apărea și Radu Anton Roman. Bine-nțeles că era în apropierea lor și cazanul cu fasole, pentru că de cînd e Pro TV-ul pe lume am aflat că fasolea cu ciolan e tradițională pentru ziua națională a României, care zi, între noi fie vorba, n-a avut niciodată o tradiție culinară, dar putem, nu-i așa?, să-i facem. Continue reading