Saramură de crap

Am aflat cu stupoare că pe blogul meu nu am rețeta de saramură de pește, am numai o rețetă de slănină în saramură, pe care chiar o recomand pentru Crăciun. Dacă doriți s-o aveți gata pentru sărbători, cam acum ar fi momentul s-o pregătiți.

Ei, dar pînă atunci mai e o bună bucată de post de trecut, și, deși e restrictiv, are totuși multe dezlegări la pește, ceea ce-l face mai ușor de parcurs. Am zis să fiu și eu de folos celor care țin post și ieri am pus pe blog o rețetă de salată de cartofi cu pește afumat.

Ieri după amiază intenționam să facem împreună cu prietenii noștri o miniexcursie pe meleaguri tulcene-pescărești ca să mîncăm o saramură, dar planurile ne-au fost date peste cap de vremea cam năbădăioasă dar și de comoditatea care ne-a lovit, așa că am mutat pescăria la mine în bucătărie. N-am pierdut ocazia să fac și cîteva poze ca să ilustrez o rețetă extrem de simplă de saramură, cea pe care eu o fac cel mai des. Deși o fac pe aceasta pentru că e preferata familiei și a prietenilor, saramura pe care eu o plac cel mai tare este alta, o să vă vorbesc puțin despre ea la finalul acestei postări. O să credeți că sînt înfumurată, dar n-am făcut niciodată o documentare serioasă cu privire la saramură în cărți de bucate sau pe bloguri, pentru că e chestie de gust personal și dacă mie așa mi se pare că trebuie să fie saramura, așa o s-o fac. La fel și ție, dacă îți place într-un fel, fă-o așa. Nu o să spun nimănui ”numai a mea e saramură! nu se face așa ca tine!”. Ca și borșul de pește pentru care fiecare sat din Dobrogea are rețeta lui, așa e și cu saramura, fiecare gospodărie o face cum îi place.

Continue reading

La Tauc – restaurant pescăresc

Azi e 15 august, bun prilej să anticipăm că sezonul pe litoral se va încheia curînd, chiar dacă vremea caldă și bună de plajă ține încă vreo lună. Nu cunosc motivele pentru care cei mai mulți turiști aleg doar vîrful de sezon la mare, cînd aglomerația și prețurile ajung pînă la cer, dar e alegerea lor. Dacă aș fi îndemnat pe cineva toată vara să devieze de la binecunoscutul drum Mamaia-Mangalia ca să vadă și altceva, probabil m-ar fi ignorat total, așa că o să fac acum această recomandare.

Continue reading

Soare, plimbare, mîncare… de pește

După atîta frig și ceață, vorba poetului, normal că mi-a fost tare dor de primăvară, de soare, de plimbare, dar, sinceră să fiu, cel mai dor mi-a fost de o postare. Așa că după prima plimbare de primavară oficială de anul ăsta, profit de ocazia ”prinderii” unor poze draguțe cu niște mîncare bunicică ca să scriu despre un loc frumos. Locul merită o prezentare mai pe larg, dar cum inspirația vine scriind, eu doar îmi propun să pun ceva poze, să nu le risipesc pe facebook așa… degeaba, unde vreme trece, vreme vine și nimeni nu se mai uită dup-aia la ele ani de zile. Dacă o fi să vină și inspirația la scris, bine, dacă nu, nu, oi reveni mai pe larg altă dată.

Continue reading