Dacă aveți curiozitatea să citiți o istorie personală a cozonacului, așa cum am trăit-o eu, o puteți face aici. În această postare voi scrie doar rețeta. Nu vă luați după titlu, vrea să fie o glumă legată de postarea anterioară, cozonacul se numește ”cozonac moldovenesc”.
Ingredientele pentru aluat:
În weekend-ul ăsta, 23-25 iunie, e din nou festival în oraș, unul dedicat pastelor, vinurilor și cafelei. Am fost și eu ieri, chiar din prima zi, și m-am delectat cu priveliștea, mirosul și atmosfera, mai puțin cu mîncatul. Ca la orice festival, standuri cu paste, pîine, vinuri, cafea, oferta fiind totuși foarte restrînsă. Poate azi mai apar și altele, deși mă îndoiesc.
..mici, mici, dar importante. Pe lîngă vedetele meselor, fripturi, ciorbe, sufleuri etc., există cîte un flecușteț fără de care nici n-ai putea concepe să te apuci să consumi ”vedeta”. Cum e muștarul pentru mici, mujdeiul pentru ciorba de burtă sau ketchup-ul pentru pizza. (Ups! asta o să doară)
Așa e pentru mine hreanul cu sfeclă roșie de Paște. Nu se poate ou roșu fără hrean, drob fără hrean, friptură fără hrean, și cîteodată chiar sarmaua nu se poate fără hrean. Adică hrean crud dat pe răzătoare, amestecat cu sfeclă roșie coaptă sau fiartă dată pe răzătoare și ea. Apoi sare, oțet (simplu și balsamic) și, pentru echilibrarea gusturilor, niște zahăr brun sau miere de albine.
Pe ultima sută de metri înainte de Paște, mi-am adus aminte că tare aș vrea să popularizez un genial sosuleț de mentă cu lămîie, lime, sau ce altă lămîie ciudată mai știți pe lumea asta.
Sosulețul e dedicat mielului, mielului făcut friptură, adică, dar merge excelent și peste orice garnitură cartofoasă, bulguroasă, orezoasă, cous-cous-oasă, adică de-astea carbohidrante. E răcoritor și aduce o notă de prospețime preparatelor grăsuț-fin-unsuroase, cum e fripturica asta de miel. Pe lîngă sosul tradițional al fripturii, realizat în diverse feluri, după preferințe.
Se cere mentă, sare de mare grunjoasă, zeamă de lămîie și ulei de măsline.
Menta mea e proaspăt culeasă de prin grădină, o folosesc destul de des în diverse preparate, așa că o cultiv cu drag. Se întinde și repede, nu am făcut niciun efort s-o înmulțesc.
O mînă de mentă bine spălată. Poză.
Cu puțin timp în urmă, eu și prietenul meu cel mai bun, blogul, am fost onorați să primim propunerea de a colabora cu Selgros într-o campanie frumoasă, ale cărei detalii le veți afla în perioada următoare, deci stați pe-aproape. Plăcîndu-mi provocările, am acceptat propunerea cu mult entuziasm, lăsînd pentru mai tîrziu analiza în legătură cu ”și acum ce fac?”. Eu fiind doar un pasionat de bucătărie, nicidecum un profesionist.
Și am luat-o metodic: ce știm noi despre Selgros? Am fost de multe ori în magazin, dar l-am văzut mereu numai dintre rafturile cu produse, deși curiozitatea m-ar fi împins să aflu mai mult. Ca și la restaurante, lucrurile interesante se petrec în bucătărie, nu neapărat la masă, în fața produsului finit. M-am gîndit că dacă o să fac tot așa, adică să mă plimb printre rafturi, n-o să aflu mare lucru. Rezolvarea a venit mai repede decît mă așteptam: am primit invitația de a vizita magazinul și am profitat de ocazie să văd și ce e în ”culise”, în zona unde se întîmplă ”magiile”.
Astăzi am rezolvat și problema mielului, adică l-am cumpărat. Direct de la stînă, canci analize, inițial m-am gîndit că o să iau probe și-o să mă duc la Direcția Sanitar-Veterinară, dar între timp mi-a trecut. Cățel n-am luat sigur că am ajuns cînd încă era în formă de miel și am stat lîngă ciobanul-măcelar pînă mi l-a pus în sac. Ba am făcut și poze, dar dacă intră pe blog unii prieteni de-ai mei și în același timp și ai animalelor, o să-mi iasă friptura pe nas de cîte ”n-ai suflet!” o să văd prin mesajele către mine. Mai bine renunț la poze cu mielul, și voi primi mesaje cu ”fie ca…”, ”lumina să-ți pătrundă…” etc.
Paștele, ca și Crăciunul, înseamnă pentru mine, din punct de vedere culinar, repetarea an de an a acelorași preparate tradiționale: ouă roșii (prin roșu înțelegînd ”divers colorate”), miel în cîteva forme (ciorbă, friptură, drob), niște sarmale, cozonac și pască. Pe lîngă toate astea iau și o brînză foarte moale și zemoasă care parcă numai acum are gustul ăsta sărat-acrișor, verdețuri multe (salată, ridichi, ceapă verde, usturoi verde) pentru salate, dar și toate celelalte verdețuri, leuștean, pătrunjel, mărar, care se adaugă în felurile de mîncare de Paște și fără de care aș găsi că nu-s complete. Și hreanul cu sfeclă roșie e nelipsit de pe masa mea de Paște.
Spre exemplificarea meniului, o să pun o poză cu niște bucate pentru Paște, pozate prin 2006, mergînd pe principiul că dacă ați văzut-o pe asta, ați văzut ce-am făcut în toți ultimii 10-15 ani, pentru că meniul a fost, cum spuneam, același.
By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information
The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.
