Bucatareala, Mincaruri gatite, Rețete, Tradiționale

Crumpi în dubă

Deși aș fi spus c-o să fie exact pe dos, de cînd mi-am făcut blogul ăsta nu am mai făcut nimic… pasional de mîncare, ba chiar am ajuns să fac cartofi prăjiți cu ceva ceafă de porc, cîrnați (primiți de-a gata de la mama), ochiuri, supe la plic etc. Cum să vin cu așa ceva pe blog? Onoarea mea de blogareasă culinară nu ar fi în veci reperată. Atunci vin cu poze mai vechi, alese cu grijă să se potrivească acum. Care e legătura crumpilor cu prezentul? O fac imediat.

Zilele trecute butonînd telecomanda dau peste Teo la emisiunea “Doamne de poveste”, și din secvență în secvență din emisiuni vechi de-ale ei, se ajunge la un extras dintr-o emisiune de un 1 decembrie în care apărea și Radu Anton Roman. Bine-nțeles că era în apropierea lor și cazanul cu fasole, pentru că de cînd e Pro TV-ul pe lume am aflat că fasolea cu ciolan e tradițională pentru ziua națională a României, care zi, între noi fie vorba, n-a avut niciodată o tradiție culinară, dar putem, nu-i așa?, să-i facem. M-a enervat ideea cu fasolea de prima dată cînd am auzit-o, iar acum am ocazia să spulber acest mit, chiar dacă numai la mine pe blog, că fasolea cu ciolan e specifică zilei de 1 decembrie. Nu-i. Nu mai mult decît orice altă mîncare pe care o fac oamenii zi de zi în casele lor. Oricum, vederea pe ecran a lui Radu Anton Roman mi-a adus un dor imens de el, de vremurile cînd îl știam acolo, viu și vesel, nesătul, bătînd țara în lung și-n lat și culegînd rețete vechi, uitate, cu nume haioase, rușinoase- unele, de neînțeles- altele. Cînd mi-am cumpărat prima carte de-a lui a fost ca acum, cînd mi-am făcut blogul, cîtva timp n-am mai făcut nimic de mîncare pentru că citeam cartea, rețetă cu rețetă, dar începînd cu cele care îmi stîrneau interesul pentru că aveau denumirile de care ziceam mai sus. Rețetele astea cu nume ciudate (ciudate pentru mine și zona mea geografică) au fost primele pe care le-am și executat, tocmai pentru că eram foarte încîntată cînd mă întrebau ai mei ce vor mînca să le zic, de exemplu, “crumpi în dubă” și să-i văd căscînd ochii a mirare sau strecurîndu-se ușor pe ușă să ia ceva de la fast food.

Cică  traducerea ar fi simplă: crumpi = cartofi, dubă = tavă, deși în DEX nu apare nimic legat de înțelesul ăsta la dubă, iar la crumpi e forma crumpene.

Cei care doar se uită la poze or să zică “ce-o fi așa de greu de făcut de-a scris asta un roman?!”… de fapt nu trebuie să explic mai nimic că se înțelege din poze, zic eu… (ura! ce-mi place să nu explic rețete!)

Cartofi taiați rondele, unși cu untură și puși la cuptor cu felii de slănină cu șoric, tăiate cum se vede în poze, pentru efectul artistic. Se presară sare și un praf de boia iute.

Și poza finală: cartofii moi în interior, crocanți pe-afară, slăninuța coaptă, toate bune pînă la primele analize. Dar cui îi pasă? O dată pe an e ziua națională a României, drept pentru care vă spun LA MULȚI ANI!

Tagged , , ,

6 thoughts on “Crumpi în dubă

  1. Multumesc, Alex!
    E corecta observatia cu pozele, mi-am propus sa scriu curind si despre asta pe blog. Intre timp poate mai scrii si tu pe blogul tau 🙂

  2. Frumos povestesti dumneata, iar in privinta crumpilor astia, arata bine in poza, dar nici nu-mi trece prin cap sa fac vreodata asa ceva de cand s-a descoperit uleiul de masline; de-abia daca mai fac din cand in cand rabat la unt.Fa in continuare “de garda” ca faci bine !
    Emilia

    1. Multumesc pentru aprecieri, Emilia! 🙂
      In legatura cu untura, nici eu nu o folosesc decit de citeva ori pe an, in preajma sarbatorilor de iarna, pentru ca atunci imi ramine de la prepararea jumarilor si a “confit”-ului de porc, fara de care nu concep Craciunul 🙂 Totusi, experimentind prajeala in diverse grasimi, am ajuns la concluzia ca prajitul in untura (a cartofilor, a oualor) este cel care imi place cel mai mult, desi din punct de vedere dietetic poate nu e indicat.
      Mai sint si motive personale pentru care consumul de untura are un inteles special pentru mine, pentru ca “trauma” culinara a copilariei mele a fost ca nu aveam voie sa consum carne grasa de niciun fel, cu atit mai mult untura, pentru ca avusesem hepatita la 7 ani. Ulterior mi s-a parut o exagerare din partea parintilor mei regimul asta. Primul Craciun al meu ca tinara gospodina a fost “scaldat” in chestii care mai de care mai grase si unsuroase 🙂

  3. tula-i, ‘oamne cum poa’ sa arate poza finala. Carmen, ce ne faci, ne agiti sucurile gastrice de pofta! :))

  4. ia uite si “clisa” noastra, foarte bine arata papa asta, o sa o fac si eu cind o sa imi revin cu colecistul

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *