Album literar gastronomic tătăresc

Un eveniment deosebit petrecut în lumea culturală, multiculturală și gastronomică a Constanței a avut loc zilele trecute prin apariția Albumului literar gastronomic tătăresc, o lucrare de suflet a doamnei Leila Kerim Wilson. Fiică a scriitorului și jurnalistului Altay Kerim, căruia i se datorează numeroase materiale dedicate comunității tătare din România, dar și două valoroase dicționare, român-tătar și tătar-român, autoarea a dus la bun sfîrșit, prin lansarea acestui album, un proiect început împreună cu tatăl ei.

Albumul, în ediție bilingvă română-engleză, este structurat în cîteva capitole, avînd la bază specificul preparatelor. Un capitol generos este dedicat plăcintelor tătărești, domeniu în care tătarii, mai exact tătăroaicele, excelează. Nu greșesc cînd spun că pe bază de aluat și carne sau brînză există zeci de feluri de plăcinte distincte în bucătăria tătărească. Dacă vă spun că șuberecul (Șiybörek) e una dintre aceste plăcinte, înțelegeți cu siguranță mai bine despre ce vorbesc. N-am întîlnit încă pe cineva căruia să nu-i lase gura apă cînd aude de el. În loc de o poză cu șuberecul, vă ”servesc” o amintire valoroasă a autoarei.

Urmează capitolul dedicat ciorbelor, unele dintre ele asimilate pînă la contopire în bucătăria românească, cum ar fi ciorba de burtă, altele diferite, cum ar fi ciorba de nuntă (Toy șorbasî). Ingrediente obișnuite în ciorbele tătărești sînt iaurtul și menta, le-am adoptat și eu în unele preparate, de exemplu ciorba de miel, unde se potrivesc foarte bine.

Tocăturile sînt iar unul dintre punctele forte ale gastronomiei tătărești. Sarmale, musaca, vă sună cunoscut? Da, le au și tătarii în felurile lor de mîncare, ba chiar, așa cum aflăm din anexa albumului, unele feluri de mîncare românești nu au un nume corespondent în limba română, fiind folosit cuvîntul turcesc, de exemplu acadea, pilaf, ghiveci, iahnie etc.

Mult apreciatul capitol ”deserturi” e și el prezent, rețetele de baclavale, halva turcească, așure, fiind descrise alături de detalii despre sărbătorile tătărești la care se prepară și servesc aceste delicii.  Periplul gastronomic se încheie cu băuturile tradiționale, printre ele ayranul (iaurt ”apos” cu sare și mentă), cafeaua turcească și braga. Și povești, amintiri despre ele.

În final autoarea împarte cu cititorii cîteva povești tătărești și fotografii cu obiecte tradiționale tătărești.

După cum spuneam, a fost un eveniment deosebit la care am avut plăcerea să particip și unde am aflat de la fiecare dintre vorbitori, membri ai etniei tătare, despre cultura, obiceiurile și tradițiile păstrate și transmise de-a lungul generațiilor de această comunitate, inclusiv în domeniul gastronomic. Lansarea, care a avut loc la Biblioteca Județeană ”Ioan N. Roman” din Constanța, a fost în sine un eveniment artistic de mare valoare atît pentru comunitatea tătară în particular, cît și pentru comunitatea constănțeană în general. Odată intrată în sala bibliotecii, am simțit că am evadat într-o altă lume, unde tradiția și frumosul sînt apreciate, unde nu ne e frică să ne exprimăm sentimente și trăiri în legătură cu noi, cu ”ai noștri”, cu copilăria noastră. Au fost momente de suflet, unul dintre cei care au vorbit publicului citind o rugăciune scrisă pentru mama lui atunci cînd aceasta a părăsit această lume. Copii tătari au prezentat momente artistice, s-a cîntat la pian, s-a dansat, s-au cîntat cîntece tradiționale tătărești.

La final ce credeți că s-a întîmplat? Exact! S-au servit chiar unele dintre celebrele preparate din album, kobete, baclavale… și altele, nu le cunosc exact numele.

Așa-mi trebuie dacă stau să fac poze… n-am mai prins-o nici pe asta.

N-am mai prins nici cartea, dar autoarea, doamna Leila Kerim Wilson (în fotografie), a avut amabilitatea să mi-o dăruiască cu primul prilej în care ne-am întîlnit, la o altă sărbătoare frumoasă, Nawrez, sărbătoarea primăverii.

Cu dedicație!

Asemenea autoarei, doresc și eu comunității tătare dobrogene să ducă mai departe tradițiile, hărnicia și măiestria înaintașilor lor și să consolideze prietenia straveche cu poporul român de pe aceste meleaguri.