Tort baclava cu ciocolată

După postarea despre plăcinta dobrogeană, cu care am dat startul seriei de rețete legate de specificul local al zonei mele, Dobrogea, în proiectul derulat anul acesta de Selgros Romania cu pasionații de tradiții culinare din toată țara, m-am tot gîndit care să fie cea de-a doua rețetă propusă. Am atît de multe lucruri în minte pe care aș vrea să le povestesc, încît nici nu știu ce să aleg mai întîi. Îmi propusesem să aleg ceva care ține și de sezonul acesta, ceva ce răsare sau se coace numai acum, dar fiind încă iarnă, nu am găsit nimic specific.

O discuție între mai mulți bloggeri culinari mi-a atras atenția zilele trecute. Este postul Paștelui, dar lumea are totuși unele evenimente de parcurs în această perioadă, așa că s-a ridicat problema realizării unor dulciuri festive de post, și, de ce nu, chiar un tort de post. Ideile cu privire la ingredientele care puteau fi folosite nu lăsau foarte mult loc de întors, dar lăsau foarte mult de dorit în privința calității: ”frișcă” vegetală, margarină, biscuiți pisați, stau și mă întreb ce treabă au aceste ingrediente cu savoarea, care se presupune că nu trebuie să-i lipsească unui tort. M-am gîndit că baclavaua se poate face foarte bine de post, dacă scoatem unele ingrediente pe care le folosim fără probleme în restul timpului. Așa cum am descris și în rețeta tradițională de baclavale, la realizarea foilor în casă se folosesc ouă și iaurt, iar foile pot fi unse apoi cu unt. Dacă le scoatem pe acestea, baclavalele devin 100% de post. Foi de baclavale făcute numai din făină se găsesc de cumpărat, acestea pot fi unse și cu ulei, deci am început să-mi imaginez deja cum aș face un tort baclava. Cu ciocolată! L-am fabricat mintal în toate detaliile lui. Ca orice tort, și acesta trebuia să se remarce prin opulență, așa că nu m-am oprit doar la introducerea ciocolatei în umplutură, ci și în alegerea celorlalte ingrediente. Mi-am propus să folosesc 4 feluri de nuci (și o să numesc așa toate fructele oleaginoase folosite): fistic, alune de pădure, migdale și nuci obișnuite.  Să-l însiropez cu sirop aromatizat cu cuișoare, vanilie și apă de tarndafiri. Să-l ornez cît mai bogat și interesant, cu fructe uscate, fructe oleaginoase (nuci) și petale de trandafiri. Am căutat, m-am documentat, am găsit idei de decorare și m-am pus pe treabă, adică am reinterpretat celebrele baclavale într-un nou preparat: tortul baclava cu ciocolată!

Continue reading

Dobrogea – tururi, excursii

Preiau mai jos un text pe care l-am publicat în diverse alte locuri, numai pe blogul meu încă nu.

Scriu în el despre experiențe culinare în Dobrogea, inclusiv litoralul, dar nerezumîndu-mă strict la el. Cînd l-am scris, și de cîte ori l-am recitit, mi-am propus să fac ceva mai mult, cum ar fi, de exemplu, niște călătorii, tururi culinare pe diverse rute din Dobrogea, și pentru alte atracții, dar și pentru experiențe culinare inedite. Anul trecut am făcut cîteva rute, dar într-o formație extrem de redusă, eu și cîteva prietene. Noroc că unii oameni gîndesc și ei ca mine, doar că la scară mai mare, iar întîmplarea a făcut să dăm unii peste alții.

Mîine voi participa la una dintre aceste excursii, pe o rută de care sînt absolut îndrăgostită, Ruta albastră – între cetăți și ape. Pînă mă întorc cu impresii, sper frumoase, și poze, vă las să citiți articolul de mai jos. Are sezonalitatea lui, fiind scris înainte de un 1 mai, după cum veți citi, dar trebuie să mă pregătesc pentru mîine, așa că nu-l mai editez.

Încep cu două poze făcute de mine mai demult, undeva pe această rută.

Continue reading

De-o inspirație – sarmale în cuib

Să fie clar: nu le fac Crăciunul ăsta! Dar aveam chef să scriu ceva pe blog și cum toate preparatele mele pentru Crăciunul ăsta sînt în stadiul de ne- sau semi– preparate, nimic finalizat, m-am gîndit să vin cu fantezia asta extrasă tot din “Bucatele…” lui Radu Anton Roman.

Pun de pe-acum poza finală ca să vedeți cum arată și să vă hotărîți dacă citiți mai departe sau nu. Pentru cei care nu sînt interesați de continuare le spun de pe acum Crăciun fericit și gustos! Continue reading

Crumpi în dubă

Deși aș fi spus c-o să fie exact pe dos, de cînd mi-am făcut blogul ăsta nu am mai făcut nimic… pasional de mîncare, ba chiar am ajuns să fac cartofi prăjiți cu ceva ceafă de porc, cîrnați (primiți de-a gata de la mama), ochiuri, supe la plic etc. Cum să vin cu așa ceva pe blog? Onoarea mea de blogareasă culinară nu ar fi în veci reperată. Atunci vin cu poze mai vechi, alese cu grijă să se potrivească acum. Care e legătura crumpilor cu prezentul? O fac imediat.

Zilele trecute butonînd telecomanda dau peste Teo la emisiunea “Doamne de poveste”, și din secvență în secvență din emisiuni vechi de-ale ei, se ajunge la un extras dintr-o emisiune de un 1 decembrie în care apărea și Radu Anton Roman. Bine-nțeles că era în apropierea lor și cazanul cu fasole, pentru că de cînd e Pro TV-ul pe lume am aflat că fasolea cu ciolan e tradițională pentru ziua națională a României, care zi, între noi fie vorba, n-a avut niciodată o tradiție culinară, dar putem, nu-i așa?, să-i facem. Continue reading