Găină umplută

Probabil din cauza instalării toamnei, sînt puțin mai nostalgică decît de obicei. Primele ploi reci au venit, iar eu m-am retras într-un fotoliu și am început să răsfoiesc albume de fotografii, mai noi și mai vechi. Cele noi sînt de departe în număr mult mai mare decît cele vechi. Înainte de apariția mijloacelor digitale de fotografiat, te gîndeai bine dacă să faci o poză, pentru că un film fotografic avea cel mult 36 de poziții, cam cîte poze facem acum într-o jumătate de oră la un eveniment de familie. De aceea pozele se făceau în mod special la evenimente deosebite, cînd se aduna toată familia. Răsfoiam, răsfoiam, mă bucuram de vederea în fotografii a celor apropiați, a celor care încă sînt lîngă mine, dar și de amintirea celor care s-au dus, bunici, mătuși, unchi, tata… Continue reading

Friganele cu gutui în sos caramel

Ăsta e, pentru mine și blogul meu, cel mai rapid ciclu de la aflarea rețetei, la execuție și la postarea pe blog. Și asta pentru că am fost impresionată de simplitatea, minimalismul rețetei, dar și de implicarea cîtorva componente pe care le știam din copilărie și tînjeam de mult să le mai fac, ca de exemplu friganelele. Cel care m-a inspirat în realizare este Gordon Ramsay. Stăteam așa ca sîmbăta dimineața și mă mai uitam pe Paprika ce mai face lumea, cînd apare Gordon cu ditamai meniul, începînd de la aperitiv, la supă, tocană și desert, care desert m-a cucerit imediat, după cum ziceam, și cum a finalizat el de executat, cum am zbughit-o în bucătărie s-o fac și eu.

Asta e realizarea mea:

20151205_114953 Continue reading

Dovleac… și încă niște chestii

Am găsit pe net o rețetă care mi s-a părut tare apetisantă și foarte potrivită cu perioada asta de an, cînd dovlecii sînt vedete. Preparatul se numește pumpkin chili, iar rețeta originală o găsiți aici.

Eu am adaptat-o puțin și a ieșit asta (poza finală am făcut-o cu un aparat de fotografiat adevărat, restul sînt făcute cu telefonul…)

final in farfurie Continue reading

Mîncare de gutui

A venit și toamna, de parcă a chemat-o cineva, și m-am gîndit să pun rețeta asta care e genială, nemaipomenită, extrem de gustoasă și aromată, dar și extrem de contrariantă pentru cei care nu concep mîncăruri din fructe, dulci și cu carne. Ce e aia?! În loc să-și pună atîtea întrebări, eu le-aș recomanda să o facă măcar o dată, apoi să vină să-mi spună mie, aici, că n-am dreptate cînd zic că e cea spectaculoasă și savuroasă mîncare de toamnă.

Continue reading

Gătitu-n ton cu anotimpu’

Trăim vremuri interesante, în care mîncarea pe care o băgăm în burți călătorește mai mult decît vom putea noi călători vreodată. Mîncam pepene iarna, adus din Turcia, portocale și banane vara, aduse din America de Sud, roșii, ardei și castraveți tot timpul anului, aproape că nu mai e vegetală pe care să nu o poți găsi oricînd în timpul unui an. În copilărie mai auzeam că tata lu’ cutare, vaporean, a adus pepene de Crăciun și salivam la gîndul unei felii de pepene roșu și dulce. În decursul celor 23 de ani de cînd nu mai sîntem atît de izolați comercial cum eram înainte de revoluție, s-au produs pe nesimțite schimbări din cele mai radicale, și nu numai în sens bun. Adică admit că e și o schimbare în bine. Sînt cultivate chiar în România mai multe feluri de legume, fructe, verdețuri care apoi se pun în vînzare în supermarketuri și cred ca asta e partea bună. De andive, busuioc, oregano sau rozmarin, nu mai știa nimeni nimic de vreo 50 de ani, deși ele apar în cărți de bucate ale clasicilor creatori români. Continue reading