Salată de cartofi cu pește afumat

Odată titlul scris, am și enumerat două dintre cele 4 ingrediente ale acestei minimaliste, rapide și gustoase salate. Celelalte două ingrediente sînt ceapa roșie și caperele. Bine-nțeles că nu putem întocmi o salată fără sare, ulei, oțet sau ceva asemănător.

Pentru că e post dar cu multe dezlegări la pește, pentru că lumea chiar se preocupă de post (ieri am trecut printr-o pescărie de obicei plină de pește dar acum era goală), am zis să vă sugerez această salată care poate fi gata și în 10 minute, dacă vă mișcați cu talent, și doar știm că dacă ne e foame, cu toții sîntem foarte talentați.

Continue reading

Prune uscate cu orez (și zahăr ars)

Mîncare de toamnă și iarnă, făcută azi din nostalgie și mare poftă.

Prune uscate, aproximativ 500 de grame. Orez, o ceșcuță și jumătate. Zahăr, 3-4 linguri.

Se pune apă la fiert și cînd clocotește se aruncă prunele spălate în ea. Apa să acopere prunele, să nu fie prea multă. Se fierb vreo 15 minute.

Se pune la fiert orezul în aproximativ 3 cești de apă.

Se topesc într-un vas 2-3 linguri de zahăr pînă se caramelizează și miroase a zahăr ars, să nu se ardă foarte tare, dar nici să nu fie doar topit. Zahăr ars înseamnă puțin fum…

Se amestecă în vasul cu zahărul ars prunele cu apa în care au fiert și orezul fiert doar pe jumătate, scurs de apă, se adaugă o lingură de zahăr și un praf de scorțisoară și se lasă să fiarbă împreună pînă e gata orezul.

Rezultat:

20151030_160705[1]Noi o tratăm ca pe o mîncare obișnuită și o mîncăm cu pîine, cine vrea poate să o mănînce ca desert. Eu vreau s-o servesc mîine pe post de garnitură la o rață la cuptor, dacă mai rămîne ceva pînă atunci. N-ar fi de mirare ca cineva s-o vrea ciorbă… chestie de alegeri.

Post de post

Mîine (de fapt azi, că e deja 13 noiembrie) e Lăsata Secului, adică ultima zi înainte de Crăciun în care se poate mînca de frupt. Apoi vine Postul și în cursul lui, în cîteva sîmbete și duminici pînă la Crăciun, sînt dezlegări. Acum îmi sînt simpatice denumirile astea (lasata, secul, fruptul, dezlegarea), deși nu prea știam ce înseamnă și tot confundam termenii între ei. Primele contacte cu termenii bisericești au fost în copilărie, cînd lecturam calendarul bisericesc pus pe perete, în bucătărie, lîngă masă. Pentru că nu puteam să citesc întotdeauna cărți la masă (ci doar atunci cînd nu mă vedea mamaia), citeam calendarul de pe perete. La noi în casă nu s-a ținut niciodată post și, în consecință, nimeni nu era interesat de vreo dezlegare. Nici măcar bunica mea, femeie bătrînă, nu a ținut post, atîta cît am prins-o eu, dar cred că nici înainte de a o cunoaște eu. Nu știam nici ce înseamnă să lași sec, dar am prins discuții despre asta ca despre un eveniment la care finii se duc la nași și fac jocul cu batutul alviței, un fel de joacă de oameni mari la care se amuză cu mic, cu mare.
Nu am ținut post nici măcar o zi în mod conștient și cu scopul lui de post religios, ci doar întîmplător și, normal, fără scop religios. Continue reading