Supă de rață cu varză – reconstituire

Printre amintirile mele din copilărie, există și unele foarte… gustoase. Așa cum mirosurile sau sunetele îmi aduc aminte de momente din viața mea, există feluri de mîncare care îmi aduc aminte de evenimente la care am participat, oameni pe care i-am cunoscut și stări pe care le-am avut cîndva. Un gust pe care nu îl regăsisem de mult, dar după care tînjeam, aducîndu-mi deodată aminte de el, a fost cel al unei supe de rață pe care o făcea bunica mea. Ținînd cont de faptul că bunica mea s-a dus cînd eu aveam pînă în 10 ani, și că experiențele mele în bucătărie au început mult mai tîrziu, am încercat să scot ceva de la mama în legătură cu supa asta, să văd dacă își aduce aminte de ea, pentru că după moartea bunicii ea nu a mai făcut-o niciodată. Și din lipsă de rață, creșterea păsărilor de toate felurile fiind marea pasiune a bunicii, dar probabil și pentru că uitase că există acest fel de mîncare, cum și eu mai uit de cîte unul. Îi zic supă pentru că după amintirile mele nu era acrită în niciun fel, ba chiar îmi aduc aminte că era cumva dulceagă față de ciorbele acre pe care le făceau mama și bunica în general. Ei, mama nu cred că a citit vreo rețetă de mîncare în viața ei, dacă o întrebi cum face ceva începe să explice într-un limbaj plin mai mult de prepoziții și interjecții decît de verbe și substantive, așa că, neaflînd nimic relevant, am deschis subiectul cu sora mea, bazîndu-mă pe memoria ei, pe inventivitate și creativitate, precum și pe cunoștințele de fizică și chimie pe care le deține. Ce i-am descris: ”mă, era o zeamă grasă cu rață și multă varză, dar varza era așaaa… nu știu cum…”, iar ea mi-a spus plină de siguranță: ”prăjea varza înainte și-i punea bulion!”. Wow! Atît de simplu! Cum de nu m-am gîndit?!

Continue reading

Supă de țelină

Așa e că și vouă vă plac rețetele de supe care nu depășesc un rînd? Așa e că vă place să aveți gata făcută o supă delicioasă în 15-20 de minute, cu minim de efort? E ziua voastră norocoasă, ați găsit aici, acum, soluția: supa de țelină. Am mîncat una la Londra într-o zi friguroasă de februarie, mi-a plăcut și am făcut-o și eu de mai multe ori, de fiecare dată în niște variante extrem de minimaliste, ingredientele fiind reduse la două: țelină și brînză. Prima dată cu brînză Stilton topită în ea, așa cum o mîncasem la Londra, cu crutoane de pîine pe deasupra, a doua oară cu brînză mărunțită în bolul cu supă fierbinte etc.

Astăzi inspirația a fost asta:

Continue reading

Supă multinațională

A venit toamna-toamnă și odată cu ea nițel zvîc să mai scriu și eu ceva pe blog.

Azi o să las mai mult pozele să vorbească, din lipsă de inspirație, nas înfundat și ca să nu scriu răgușit.

Am fost inspirată în realizarea ei, a supei, de mai mulți factori. Unul a fost primirea în dar de la buna mea prietenă, Roxana, a unei pungi cu multe feluri de boabe, pe care scria Minestra della Garfagnana, adusă de ea din Italia. Factorul doi – o discuție cu prietenii pe facebook pe tema ”aș hali ceva, dar nu știu ce, aș scrie ceva pe blog, dar nu știu ce…”, și așa s-a ițit ideea unei supe de mazăre/ fasole etc… fiecare venind cu cîte o idee de realizare, de ingredient, de consistență, iar eu, ascultătoare, le-am pus pe toate în practică și a ieșit chestia de mai jos.

Continue reading

Supă de roșii cu găluște de cașcaval

La cererea celor ce-au îndrăgit supa mea de roșii cu găluște de cașcaval, pun, pe scurt, modul de preparare. Nu are nicio chichiță pe care s-o țin secretă, deci dacă nu vă iese, mai încercați.

Sucul de roșii folosit la supă, ca să fie după normele dietei Montignac, trebuie să nu conțină zahăr. Vara e preferabil să faceți zeama din roșii proaspete decojite și pasate. Continue reading

Ce face supa bună?

Să fie găina bătrînă, să fie morcovul tînăr? Vă spun eu, nici una, nici alta. FOAMEA e cel mai bun bucătar.

De vreo săptămînă și ceva gătesc, de nevoie, de regim. Nu de slăbire ci de oameni bolnavi. Mai întîi pentru un bolnav mofturos care e tatăl meu, internat de urgență cu o insuficiență renală acută. Regimul alimentar la care e supus e foarte drastic: fără sare, fără carne, fără dulce (e și diabetic), fără, fără, fără… acum că a ajuns din nou acasă, cînd îl întreb ce a mai mîncat zice: “mănînc scîrbos”.

Continue reading

După o săptămînă

Am rămas în urmă cu scrisul despre evenimentele despre care aș fi vrut să scriu, vin altele  între timp și mă aglomerez și mai tare, totuși n-aș vrea să uit să scriu și să pun cîteva poze cu meniul dietetic pe care l-am adoptat în ultima săptămînă, Montignac, după cum spuneam. Despre principiile dietei se găsesc cărți, site-uri, blog-uri, cred că a auzit tot mapamondul, așa că n-o să le reiau, o să spun doar ce fac de mîncare conform dietei și, dacă îmi place ce iese, o să pun din cînd în cînd și poze. Continue reading