Ciorbă de nuntă tătărească – Toy Șorbasî

Unul dintre felurile de mîncare celebre la mesele tătarilor din Dobrogea este Toy Șorbasî (sau çorbası), sau, pe românește, ciorba de nuntă.

După numele din românește eram convinsă că acest fel de mîncare se servește doar la nunțile tătărești, dar, după cîteva investigații în istoria acestei renumite și mult lăudate ciorbe, am descoperit că este servită ca prim fel la mesele tuturor evenimentelor importante din viețile tătărilor: la botezurile băieților, la logodne sau nunți, ba chiar și la înmormîntări sau la pomenile ulterioare, dar se prepară și în casele lor, pentru consumul cotidian. Traducerea exactă în română ar fi de fapt ”ciorba care satură”, toy venind de la verbul toymaq, care înseamnă a te sătura. Multe lucruri frumoase am aflat despre obiceiurile tătarilor scotocind prin bucătăria lor tradițională, indisolubil legată de viața lor socială. Obiceiuri duse peste ani și ani, cîteodată neschimbate, dar tot mai adesea adaptate. Una dintre cele mai valoroase surse pe care le-am găsit despre tradițiile tătărești, pe lîngă povestirile prietenelor mele, este articolul Obiceiuri tătarești-crimeene la naștere, nuntă și înmormântare, de pe blogul doamnei profesor Güner Akmolla. Extrag doar cîteva pasaje în articolul meu, lăsîndu-vă plăcerea să savurați pe îndelete restul articolului direct pe blogul unde a fost publicat, fiind o lectură extrem de interesantă.

”Păstrarea tradiției este o calitate a neamului nostru, fără a fi o piedică în calea modernismului. Elemente ale nunții românești au pătruns după 1945 în structura nunții tătare, precum introducerea nașilor în locul poziției de vekîl ana și vekîl baba. Masa mare de la restaurant nu exista, băuturile alcoolice nu erau permise, rochia de mireasă nu era aceasta de acum. S-a păstrat aspectul general de petrecere și voie bună. Nunta este o manifestare exuberantă artistică și populară, cu scene numeroase, clar definite în cronologia lor, cu factori multipli, consfințind trecerea celor doi tineri la o nouă etapă de viață. Nunta tătărească îmbină poezia și jocul de scenă, muzica și dansul, momente vesele, solemne sau tragice.”

Rețeta pe care am ales s-o prezint în cadrul proiectului de redescoperire a rețetelor tradiționale din toate zonele țării desfășurat de Selgros România în 2018, este preluată din Albumul Literar Gastronomic Tătăresc despre care v-am povestit anul trecut, atunci cînd a apărut. Mai am de scris o singură anecdotă pe care am citit-o în acest album gastronomic referitoare la soarta tinerilor căsătoriți care locuiesc cu socri, și care m-a amuzat foarte tare, apoi trec la scris rețeta.

Se zice că într-un sat, într-o noapte cîțiva curcani, cîteva găini și rațe din curtea unui om au dispărut fără urmă. A doua seară la fel, din curtea unui alt sătean mai multe păsări au fost furate. A treia seară la fel, alt localnic a rămas fără cîteva găini. Azi așa, mîine așa, pînă cînd sătenii s-au unit și au decis să urmărească pe rînd cine îi prăduiește. După cîteva nopți de pază, efortul lor a fost încununat de succes: au descoperit că o vulpe șireată îi lăsa fără păsări. Prinsă în mijlocul festinului, vulpea a fost pedepsită în cel mai crud mod cu putință: jupuită de vie, cu un laț în jurul gîtului, a fost purtată prin tot satul ca să fie lovită și batjocorită de toți cei păgubiți. Noaptea, slăbită și părăsită într-un laț undeva sus, este văzută de o altă vulpe, care începe a o compătimi: ”vai, săraca de tine, ce ți-au făcut? Cum te simți?”, ”Oh! răspunde cealaltă, atîrn aici, în cîrligul ăsta, sînt bătută și mi-e frig, dar încă sînt mai bine decît un ginere în casa socrilor”.

Și acum rețeta.

Ingrediente:

  • 500 grame carne tocată de vită;
  • Zarzavat pentru ciorbă: 2 cepe, un morcov, un păstîrnac, un pătrunjel, o felie de țelină;
  • 500 g iaurt gras;
  • 200 ml smîntînă pentru gătit 32% grăsime;
  • 50 ml ulei de măsline;
  • 1 lingură bulion de roșii sau 2 roșii decojite pasate.
  • 3 linguri de orzișor (paste făinoase în formă de boabe de orz);
  • 3 gălbenușuri de ou;
  • 1 lămîie;
  • sare, piper, cîteva frunze de mentă verde;
  • 4 litri apă.

Modalitate de preparare:

Într-o oală se pune uleiul de măsline și se călește ceapa amestecată cu carnea de vită tocată.

Se sărează, se piperează și se amestecă pînă cînd carnea se albește, iar ceapa devine sticloasă.

Se adaugă bulionul sau roșiile pasate. Se lasă încă puțin pe foc pînă scade aproape tot lichidul lăsat de carne și de roșii. Se adaugă cei 4 litri de apă și rădăcinoasele întregi, crestate puțin ca să fiarbă mai ușor.

Se lasă la fiert 30 de minute, pînă cînd sînt fierte legumele. Se scot legumele întregi, se pasează sau se trec prin sită și se readaugă în oală.

Se adaugă orzișorul și se mai fierbe 10-15 minute, sau cum se specifică pe pachetul de paste. Între timp se amestecă bine iaurtul gras cu smîntîna.

După cele 10-15 minute necesare fierberii pastelor, cu focul dat mai mic sau chiar cu oala dată la o parte de pe foc, se adaugă treptat, în cantități mici și amestecînd continuu, iaurtul cu smîntîna. Se pune din nou pe foc și se lasă să ajungă la fierbere, o mai ținem aproximativ 4-5 minute, potrivind-o de sare. Se stinge focul și se adaugă gălbenușurile bine amestecate, peste care am adăugat cîteva linguri de zeamă caldă din oală, pentru a nu se coagula cînd le punem în ciorbă, tehnica de la ciorba de burtă sau de la ciorba a la grec. Se toarnă zeama de lămîie și se adaugă menta tocată, sau pătrunjel, dacă e prea neașteptată ideea de mentă într-o ciorbă, deși vă asigur că efectul este deosebit.

Ciorba e gata și așteaptă să fie savurată! Ardeiul iute murat este cel mai potrivit pentru a însoți această ciorbă.

La tătari se spune ”cînd pleci la nuntă, să pleci mîncat și bine îmbrăcat”. Aveți în vedere și această ciorbă atunci cînd vreți să mîncați ceva bun, pentru că eu deja am pus-o pe lista de zemuri preferate. Poftă bună!

(Acest articol a fost publicat și pe site-ul Selgroscautapasiunea.ro)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *