Musaca rapidă – reciclări

Probabil că fripturile sînt cele mai reciclabile feluri de mîncare, pentru că de obicei ne pare rău să aruncăm ceva ce știm că are valoare mare, atît din punct de vedere financiar, cît și din punct de vedere nutritiv. De aceea de cîte ori îmi rămîne niște carne deja pregătită în vreun fel, mai înainte de a o da la un cățel pe stradă (gest condamnat de cei mai mulți, dar pe care recunosc că-l fac, pentru că pur și simplu nu pot arunca la gunoi mîncarea), încerc să o integrez într-un alt preparat pe care să-l pot consuma cu multă plăcere. Pentru că, să recunoaștem, friptura după o zi devine ceva total neapetisant, cel puțin după gustul meu. Se întărește, se usucă, capătă o culoare gri sau neagră, nu mă atrage așa ceva. Continue reading

Dovleac cu ceapă crocantă. Sau reciclarea dovlecilor de Halloween

Ca orice pasionat de gastronomie, iubesc și respect alimentele și încerc să le valorific în întregime, pe cît se poate. Cu greu arunc alimentele, chiar și resturile, care știu că pot deveni o hrană foarte bună pentru animale. Mi-am creat sau am preluat multe rețete care se bazează pe reciclarea ingredientelor nu foarte proaspete, cum ar fi resturile de brînză cărora le-am dedicat un articol special, Brînza-i pe bani. Cred că numai cei care nu au plantat măcar un leuștean într-un ghiveci pe balcon pot arunca la gunoi fără strîngere de inimă ceva de mîncare. Unele motive comerciale sau economice (de fapt total neeconomice) pe care le-am menționat tot în acel articol, că marfa nu arată prea bine pentru a fi vîndută, mi se par absurde. De multe ori alimentele care nu arată prea bine sînt cele mai bune pentru mîncat, fiind foarte gustoase.

Continue reading

Brînza-i pe bani

Am văzut zilele trecute o știre la televizor, și am auzit-o și la radio, cum că jumătate din mîncarea produsă în lume este aruncată din diverse cauze. Una- o cauză- ar fi că nu se depozitează cum trebuie, alta- că nu place consumatorilor, alta- că nici nu se culege de pe cîmp pentru că nu arată atît de bine cît să poată fi consumată. Asta la legume. Eu îmi recunosc din start vina în această cauză. Nu cred că arunc chiar jumătate din ce cumpăr, probabil că doar vreun sfert, și nu arunc ci… redau naturii. Continue reading

Ceva împrumutat…

Am cules rețeta asta de la prietena mea, Carmen, care a pus-o pe blogul ei săptămîna trecută. Asta e și o ocazie bună să-i mulțumesc pentru toate rețetele pe care mi le-a furnizat de-a lungul timpului, de unele dintre ele încercînd să scap, dar ele ținîndu-se ca scaiul de mine, unele chiar creîndu-mi dependență. Asta și pentru că sînt, în general, rețete simple, cu 2-3 ingrediente pe care le găsești oricînd prin casă, sau din reciclări ale altor preparate care în forma inițială nu se mai mănîncă, dar nu te înduri nici să le arunci. Și simplitatea culinară este unul dintre conceptele pe care le propovăduiește, printre altele, pe blogul ei. Continue reading