Pork Wellington (sau porc, fie…)

Acum vreo 3 ani am făcut experimentul meu de mare curaj, cum îl vedeam atunci, de a pregăti ceea ce mi se părea culmea preparatelor acasă, și anume Beef Wellington. De atunci l-am făcut destul de des, pentru că am realizat că, pe lîngă că e foarte bun, e și foarte ușor de făcut. Sînt cîteva etape de care trebuie să ții cont, dar nu e nimic prea complicat, care ar putea să îți creeze mari dificultăți. Poate doar asamblarea, dar dacă ați făcut vreodată plăcintă cu umplutură, sarmale, găluște cu prune sau alte chestii umplute, sigur o să puteți face față și acestei încercări.

De curînd am încercat pentru prima dată și realizarea cu mușchi de porc, e varianta mai de toată ziua, mușchiul de porc fiind cam de 4 ori mai ieftin decît cel de vită. Bine, la vită am folosit mereu mușchiulețul, ca să fiu sigură că iese fraged, iar acum am folosit mușchi file de porc, care nu ridică mari probleme, adică mai mereu iese fraged cînd este făcut la cuptor.

Continue reading

Împletirea artelor: expoziție fotografică & degustare vinuri Crama Hamangia

De vineri, 16 februarie 2018, pînă pe 16 martie 2018 Constanța găzduiește una dintre cele mai mari expoziții foto internaționale, INstantes, desfășurată simultan în 3 orașe din lume, celelalte două orașe fiind Avintes, Portugalia și Vila do Conde, Brazilia.

Vineri a avut loc vernisajul, la Muzeul de Artă Constanța, iar lucrările celor 24 de artiști fotografi din 12 țări sînt expuse atît la muzeu, cît și la Biblioteca Județeană Ioan N.Roman, la Teatrul Național de Operă și Balet Oleg Danovski și la bistro galeria Arterria. Din păcate o răceală m-a ținut acasă chiar în ziua vernisajului, dar duminică am ieșit la colindat și vizitat. Nu trebuie să vă mai vorbesc despre bucuria mea că acest eveniment se petrece în Constanța, locul în care prea puține lucruri de acest fel se mai întîmplă, vă invit să vizitați expozițiile, veți avea foarte multe lucruri frumoase de văzut.

 

Organizatoarea expoziției, neobosita Rodica (Rodica Tănase, artist fotograf cu numeroare premii și expoziții naționale și internaționale), a vrut să le ofere participanților sosiți din toate zonele lumii o experiență locală unică, prin vizitarea orașului, a celor mai frumoase zone ale acestuia, sau, chiar dacă mai puțin frumoase, cu siguranță foarte pitorești: Cazinoul, zona istorică (parcursă cu ghid local în persoana autorului ”Poveștilor Mării Negre”, Cristian Cealera), portul și bricul Mircea. Toate acestea urmate de o retragere la căldură, într-un restaurant, în compania unui vin bun.

Continue reading

Garda Culinară luată la întrebări – interviu în IQads

Am fost onorată de redacția IQads să fiu luată la întrebări despre cine sînt și ce fac cu blogul meu. Am răspuns cu mult zel, abia așteptam să mă întrebe cineva toate detaliile astea, altfel nu știu dacă mă scotoceam așa de tare prin memorie să le fi pus în cuvinte.

Mulțumindu-vă pentru faptul că voi, cititorii mei, sînteți parte din acest proiect minunat al meu care se numește Garda Culinară, vă invit să citiți interviul prin click pe link-ul de mai jos sau pe fotografie.

[Gustul pasiunii] Carmen Paraschivescu (Garda Culinară): În aprecierile lor, cititorii mei fac referire la stilul meu de a scrie mai mult decât la rețetele postate

 

Plăcintă dobrogeană

Constanța pare să fie metropola unei mulțimi de mici meserii care nu necesită o muncă serioasă. Negustorii de pepeni stau așezați cu nonșalanță în fața tejghelelor lor, lustruitorii de pantofi, vînzătorii de alimente neverosimile cum ar fi semințele de dovleac și boabele de fistic, de dulciuri, de monede grecești, de relicve antice colectate de pe malul mării, negustorii de pește, etc. Mulți rămîn toată ziua în colțul unei case așteptînd cumpărătorii. În căldura sufocantă a verii, sub soarele care face să dogorească casele albe, nimic nu este mai caraghios decît să mergi și să faci semne pentru a atrage clientul.

În aer plutesc mirosuri de ulei încins, de piper, de roșii coapte și ceapă prăjită. Toată gama picantă a bucătăriei orientale ne pătrunde în nări. Toate prăvăliile dau spre stradă. Se vede cum se coace pîinea, cum se rumenește puiul, cum se prăjește ardeiul sau peștele. Acest fapt nu doar provoacă apetitul, dar este și foarte pitoresc și animă în mod unic orașul.

Cuvintele de mai sus sînt scrise de Eugene Pittard, un antropolog elvețian care a elaborat un studiu de o mare însemnătate despre Dobrogea românească în lucrarea La Roumanie; Valachie, Moldavie, Dobroudja, după cercetările desfășurate în România la sfîrșitul secolului XIX.

Continue reading

Lecții de la maeștri – Cotlet de berbecuț cu sos de fructe de pădure

Aminteam într-un subiect anterior despre necesitatea de a învăța continuu și de a încerca să ne depășim pe noi înșine, pentru că atunci cînd nu mai învățăm nu înseamnă că stagnăm, ci că, de fapt, regresăm. E un motiv de bucurie pentru mine, și puțină mîndrie, să apreciez că în anul care tocmai a trecut am evoluat foarte mult, nu atît din punctul de vedere al rezultatelor mele culinare, deși am făcut multe lucruri gustoase și frumoase, cît mai ales din punctul de vedere al achizițiilor dobîndite în domeniul artei culinare. Am avut nevoie de un stimulent, iar acesta a venit sub forma propunerii de colaborare cu Selgros România, propunere care m-a onorat și m-a responsabilizat. Pasiunea e bună și frumoasă, dar cînd postezi pe același site cu nume mari ale bloggingului culinar din România, începi să te gîndești că trebuie să te ridici cumva la același nivel. Am citit anul acesta multă teorie despre gătit, despre chimie alimentară și tehnici, despre igiena alimentelor, organizare sau prezentare. Toate au rămas acolo undeva și, chiar dacă nu le-am folosit pe moment, așteaptă timpul potrivit să fie valorificate. Am urmărit zeci de rețete video de pe canalul YouTube al Selgros România executate de chefi renumiți și explicate în detaliu, astfel că și un amator pasionat, așa ca mine, le-ar putea reproduce destul de aproape de original. Nu o să-mi exprim preferința pentru unul sau altul dintre acești profesioniști, toți fac lucrurile impecabil, dar ca femeie am fost absolut încîntată de stilul de a găti și de a povesti despre ce face al doamnei Cornelia Ghișoi, maestru în artă culinară. Mi-am propus ca pentru Crăciun să încerc una dintre rețetele dumneaei, cotlete de berbecuț gătite sous vide, pe care să o adaptez la gusturile și posibilitățile mele tehnice. Mi-am propus ca garnitura să fie un piure de păstîrnac, iar sosul să fie din fructe de pădure cu ghimbir.

Un nume complet al rețetei mele ar fi Cotlet de berbecuț gătit la temperatură joasă, cu piure de păstîrnac, sos de fructe de pădure cu ghimbir și vin rose, salată de fenicul cu mandarine și ceapă roșie.

Continue reading

Supă de linte

Nu m-am întrebat foarte des de ce ar alege cineva care intră pe blogul meu să facă o rețetă așa cum o descriu eu. Niciuna dintre rețetele mele nu este ”ca la carte” sau ”așa cum trebuie să se facă”, ci așa cum o fac eu. În afara cîtorva feluri de mîncare care poartă un nume anume al unui creator, nicio altă mîncare nu are un fel în care trebuie să se facă. Oricîte rețete ai citi, nu e una la fel cu alta, fiecare aduce nota ei proprie, de fapt a celui care a scris-o, numai că unii țin la varianta lor ca fiind originalul, numaiașaseface! etc. M-am ferit mereu de afirmații de acest gen, deși uneori le mai fac și eu (exemplu – ”drobul făcut din altceva decît măruntaie de miel nu e drob!”).

Continue reading

Friptură aromată de porc cu piure cu ghimbir și sos de ceapă caramelizată

Este prima zi din 2018 și, ca să mă impulsionez pentru tot restul anului să postez mai des pe blog, o să și pun o rețetă. Răsfoind prin poze cu ce mai fac eu de mîncare, cea mai la îndemînă mi-a fost această friptură delicios de aromată și foarte simplu de făcut, așa că o să v-o propun și vouă. Eu o fac destul de des pentru că mi-e tare drag gătitul în cuptor, unde este foc dar nu iese fum, nu sare ulei pe toți pereții, nu trebuie să stai să păzești minut de minut starea cărnii. Impresia finală lăsată celor cărora le-o veți servi este că friptura asta e ceva foarte elaborat, în realitate îți ia sub jumătate de oră pentru preparare, cu tot cu garnitură și sos, mai mult timp luînd coptul la cuptor. Rezultă o friptură rumenă și apetisantă, alături de care servești garnitura potrivită și le cununi pe amîndouă cu un fir de sos delicios.

Mai jos aveți necesarul de ingrediente.

Continue reading

Cel mai bun cozonac din lume – de data asta pe bune

Dacă aveți curiozitatea să citiți o istorie personală a cozonacului, așa cum am trăit-o eu, o puteți face aici. În această postare voi scrie doar rețeta. Nu vă luați după titlu, vrea să fie o glumă legată de postarea anterioară, cozonacul se numește ”cozonac moldovenesc”.

Ingredientele pentru aluat:

  • 1 kg de făină;
  • 300 g zahăr;
  • 2 plicuri zahăr vanilat;
  • 450 ml de lapte;
  • 8 gălbenușuri;
  • o linguriță sare;
  • 50 g drojdie proaspătă (2 cuburi);
  • 50 ml ulei + 50 g unt

Continue reading

Cel mai bun cozonac din lume

Nu am nostalgii din copilărie cu gustul formidabil al cozonacului făcut de mama sau bunica. Făceau amîndouă, mai întîi împreună, bunica făcea, mama era ajutorul, curăța nucile, presăra făină, turna lichidele, ținea ligheanul la frămîntat, stătea cu gura pe noi să nu deschidem ușa la bucătărie, mare filosofie era cu ușa asta, de ferestre nici nu mai vorbesc, totul era în atmosferă de sală de chirurgie cînd se făceau cozonacii. Se scoteau toate de prin frigider cu o seară înainte și se lăsau la temperatura camerei, care neapărat se încălzea și peste noapte, apoi, în dimineața următoare, bunica se lega la cap cu basmaua, îi ordona maică-mii ”hai și ne-om apuca, fatî hăi!”, și nu mai ieșeau de-acolo pînă cînd nu lăsau undeva la dospit aluatul pe care îl alchimizaseră timp de cîteva ore. Dacă nu te trezeai mai înainte de-a se apuca ele de treabă, și sigur nu te trezeai, rămîneai nemîncat pînă la finalizarea acestei operațiuni. Continue reading

Tartiflette… și micile bucurii ale pasiunii

Se apropie finalul de an, motiv de bilanțuri ale anului care a trecut și de planuri pentru anul care vine. Deocamdată o să-mi fac un mic bilanț culinar al lunii noiembrie, pentru că am trăit una dintre cele mai mari bucurii ale unui bucătar amator: participarea la finala concursului de gastronomie ”Arena Bucătarilor”, organizat de Selgros România, precum și la gala de premiere a cîștigătorilor acestui concurs.

Am mai căutat și în trecut, de una singură, diverse ocazii de a intra în lumea asta a specialiștilor din domeniul culinar, am asistat la orice demonstrație de gătit am găsit, la tîrgurile de profil, la restaurante intru cît pot de mult în viața de dincolo de ușa bucătăriei, de asemenea concursul Chef pentru o zi mi-a adus o mare satisfacție prin faptul că am putut fi alături de cîștigătorul din Constanța în ziua prestației lui în bucătăria unui restaurant de 4 stele, dar aceste două zile petrecute într-o lume în care toți eram din același film al pasionaților, mi-au mers la inimă.

Continue reading