Supă de țelină

Așa e că și vouă vă plac rețetele de supe care nu depășesc un rînd? Așa e că vă place să aveți gata făcută o supă delicioasă în 15-20 de minute, cu minim de efort? E ziua voastră norocoasă, ați găsit aici, acum, soluția: supa de țelină. Am mîncat una la Londra într-o zi friguroasă de februarie, mi-a plăcut și am făcut-o și eu de mai multe ori, de fiecare dată în niște variante extrem de minimaliste, ingredientele fiind reduse la două: țelină și brînză. Prima dată cu brînză Stilton topită în ea, așa cum o mîncasem la Londra, cu crutoane de pîine pe deasupra, a doua oară cu brînză mărunțită în bolul cu supă fierbinte etc.

Astăzi inspirația a fost asta:

Continue reading

Share

Somon Gravlax

Somonul gravlax este prima mea încercare de a conserva carnea de… ceva, orice, cu metoda deshidratării prin contactul cu sarea și zahărul. Rețeta e foarte răspîndită, eu am fost inspirată s-o fac de pe același forum care apare în postările mele, artaculinara.com.

Ce iese din somonul astfel pregătit este, normal, altceva decît somonul afumat, care se găsește mai pe toate drumurile din supermarketuri. Textura este mai fermă, este mai sărat și mai aromat. Într-o variantă acceptabilă se găsește în restaurantul Ikea și la magazinul lor cu alimente, în rest nu am văzut prin magazine, neînsemnînd, însă, că le știu eu pe toate. Mult mai mult decît la restaurantul Ikea, unde îmi iau o porție de somon de fiecare dată cînd merg, îmi place varianta făcută de mine, așa cum explic mai jos.

Continue reading

Share

Berbecuț cu piersici și nuci

Mulțumesc din nou deținătorului paginii de facebook Anti-Restaurant pentru că m-a inspirat în executarea acestui minunat preparat. Chiar în ziua de Ramazan Bayram a publicat niște poze cu un preparat foarte apetisant, acest berbecuț cu piersici și nuci, după cum menționa în postare, asta fiind o rețetă veche-veche, prezentă într-o carte de bucate arabească tocmai din secolul X, vă dați seama?

Mi-a rămas gîndul la el, așa că azi am pornit la executare, după ce m-am uitat din nou la poze, care arătau cumva pașii, dar fără prea multe explicații. Am sărit peste unele ingrediente și pași, și am făcut totul așa cum mi s-a părut mie că mi-ar plăcea. Acum scriu aici ca să nu uit ce și cum am făcut, pentru că e prea deosebită rețeta ca să îmi permit s-o uit. Poate mai inspiră și pe alții să o facă, e chiar ușoră în felul în care am făcut-o eu, gustoasă și spectaculoasă.

Mai întîi o fotografie cu produsul final:

berbecut cu piersici si nuci final

Continue reading

Share

Tiramisu cu căpșuni

Habar n-am care e elementul care identifică Tiramisu ca fiind Tiramisu, dacă sînt pișcoturile sau crema, aromele sau cacaoa de deasupra, eu am pornit de la ideea că vreau ceva cu cremă albă fină și căpșuni, așa că am improvizat rapid ceva pe care l-am numit Tiramisu cu căpșuni. Nu mă supăr dacă vă supărați pe mine din cauza asta.

felie
Continue reading

Share

Dobrogea mai puțin umblată – invitație la un tur culinar

”Coc” de mult timp ideea unui tur culinar al Dobrogei, iar acum am ocazia să vă invit să citiți articolul meu de la link-ul de mai jos, și, dacă vi se pare interesant, să vă înscrieți pentru acest tur. Vă aștept cu drag înscrierile, urmînd ca detaliile organizatorice să le stabilim împreună.

Dobrogea mai puțin umblată

Cîteva fotografii care sper să vă inspire să acceptați invitația:Jurilovca

IMG_0714 IMG_0717 IMG_9312

20150407_210049 20150522_211000 20150522_212812 IMG_0709

Share

Friganele cu gutui în sos caramel

Ăsta e, pentru mine și blogul meu, cel mai rapid ciclu de la aflarea rețetei, la execuție și la postarea pe blog. Și asta pentru că am fost impresionată de simplitatea, minimalismul rețetei, dar și de implicarea cîtorva componente pe care le știam din copilărie și tînjeam de mult să le mai fac, ca de exemplu friganelele. Cel care m-a inspirat în realizare este Gordon Ramsay. Stăteam așa ca sîmbăta dimineața și mă mai uitam pe Paprika ce mai face lumea, cînd apare Gordon cu ditamai meniul, începînd de la aperitiv, la supă, tocană și desert, care desert m-a cucerit imediat, după cum ziceam, și cum a finalizat el de executat, cum am zbughit-o în bucătărie s-o fac și eu.

Asta e realizarea mea:

20151205_114953 Continue reading

Share

Prune uscate cu orez (și zahăr ars)

Mîncare de toamnă și iarnă, făcută azi din nostalgie și mare poftă.

Prune uscate, aproximativ 500 de grame. Orez, o ceșcuță și jumătate. Zahăr, 3-4 linguri.

Se pune apă la fiert și cînd clocotește se aruncă prunele spălate în ea. Apa să acopere prunele, să nu fie prea multă. Se fierb vreo 15 minute.

Se pune la fiert orezul în aproximativ 3 cești de apă.

Se topesc într-un vas 2-3 linguri de zahăr pînă se caramelizează și miroase a zahăr ars, să nu se ardă foarte tare, dar nici să nu fie doar topit. Zahăr ars înseamnă puțin fum…

Se amestecă în vasul cu zahărul ars prunele cu apa în care au fiert și orezul fiert doar pe jumătate, scurs de apă, se adaugă o lingură de zahăr și un praf de scorțisoară și se lasă să fiarbă împreună pînă e gata orezul.

Rezultat:

20151030_160705[1]Noi o tratăm ca pe o mîncare obișnuită și o mîncăm cu pîine, cine vrea poate să o mănînce ca desert. Eu vreau s-o servesc mîine pe post de garnitură la o rață la cuptor, dacă mai rămîne ceva pînă atunci. N-ar fi de mirare ca cineva s-o vrea ciorbă… chestie de alegeri.

Share

Crumble (de prune, de ce vrei tu…)

Cred că crumble-ul ăsta e cea mai ușor de făcut prăjitură din lume raportat la cît de bună e. M-a cucerit din prima cu simplitatea ei, am făcut o dată cu rubarbă și de două ori cu prune, după o rețetă pe care am găsit-o într-o cărticică de rețete furnizată împreună cu un set de coquette drăguțe de silicon.

reteta crumble

Continue reading

Share

Zacuscă

Anul trecut în noiembrie începusem această postare, mă lamentam în introducere că e deja prea tîrziu ca să mai prezinte interes ca rețetă pentru cineva, dar, din cine știe ce motive, nu am încheiat-o și nici publicat-o atunci. Pentru că totuși cea mai grea treabă a fost făcută, și anume încărcarea fotografiilor, o s-o pun acum, pentru că e sezonul foarte potrivit și nu trebuie, deci, decît să mai scriu vreo două vorbe.

Zacusca pe care o fac eu se mănîncă de obicei imediat sau în ziua următoare, nu o fac pentru conservărit, așa că și rețeta este adaptată în consecință. Nu se pun aspirine, conservanți, și nici nu o fierb excesiv de mult. E proaspătă, zemoasă, aromată, iar mie îmi place foarte mult.

Continue reading

Share

Ciorbă pârgălău (pîrgălău, pirgalau)

Am făcut din nou o mîncare doar pentru că mi-a plăcut numele și descrierea absolut sumară găsită pe net, și anume ciorba pârgălău. Sîmbăta abia trecută (26 septembrie 2015), la început de toamnă, un anume pasionat bucătar sau proprietar de restaurant din Vama Veche, Ozzy, invita doritorii să se delecteze cu un meniu care suna foarte bine și care avea această ciorbă cap de afiș. Am căutat să văd ce e cu ea, am găsit doar vreo două referințe, un reportaj de la tîrgul de toamnă de anul trecut (2014) din Constanța și încă ceva pe Bucătăria lui Radu, ambele foarte sumare, chestie care, însă, nu m-a oprit de la a mă avînta s-o fac în stilul meu, că prea îmi rămăsese gîndul la ea. ”Poveștile” sînt în link-uri, mărturisesc că stilul Radu Anton Roman mi-a plăcut întotdeauna, dar ce am găsit pe site-ul ăsta mi-e imposibil să înțeleg, așa că eu trec direct la treabă.

Continue reading

Share