La Tauc – restaurant pescăresc

Azi e 15 august, bun prilej să anticipăm că sezonul pe litoral se va încheia curînd, chiar dacă vremea caldă și bună de plajă ține încă vreo lună. Nu cunosc motivele pentru care cei mai mulți turiști aleg doar vîrful de sezon la mare, cînd aglomerația și prețurile ajung pînă la cer, dar e alegerea lor. Dacă aș fi îndemnat pe cineva toată vara să devieze de la binecunoscutul drum Mamaia-Mangalia ca să vadă și altceva, probabil m-ar fi ignorat total, așa că o să fac acum această recomandare.

Continue reading

Doamna Casian de la Pescăria Selgros. Și-un șalău cu maioneză reinterpretat.

Habar n-am dacă în ultima vreme am fost mai des la Selgros decît înainte de-a începe frumoasa colaborare, dar cu siguranță de cînd am început-o am fost mai atentă la tot ce se găsește acolo, la ce se întîmplă nou, la evenimentele pe care le organizează și la oamenii pe care îi întîlnesc acolo de fiecare dată cînd merg. Am făcut, cum s-ar zice, niște vizite mindfulness, am conștientizat fiecare pas ca și cum aș fi fost pe un teren nou de explorat, pentru că, la urma-urmei, așa a și fost de fiecare dată. Încă de la prima mea vizită de curtoazie am cunoscut o parte dintre oamenii de la raioanele de unde mă aprovizionez în mod constant: carne, legume-fructe, vinuri, iar la raionul de pește pe care îl vizitez de cel puțin 2 ori pe săptămînă, aproape că am legat relații de prietenie.

Am zis ”aproape”?

Nu, de data asta chiar așa s-a întîmplat. Coincidență sau nu, de fiecare dată cînd ajung acolo am plăcerea să dau peste aceeași doamnă care, de cîteva luni bune, mi-a atras atenția prin seriozitatea și sîrguința cu care își face munca. Fiind un consumator casnic, nu mă iau foarte în serios cînd merg să cumpăr ceva, merg în raion și intru în vorbă cu cel pe care-l găsesc acolo, dacă mă inspiră ceva-cumva, iau acel ceva și merg acasă să-l pregătesc, de puține ori m-am dus hotărîtă să iau fix ceva anume. De multe ori intram în pescărie, o vedeam pe doamna despre care vă vorbesc că scoate din bazin un crap, cu o îndemînare și-o siguranță uimitoare, ceream și eu unul, eventual și curățat, filetat sau alte operațiuni care se pot solicita în pescăria Selgros. Mă servea, răbdătoare și preocupată să fiu mulțumită, apoi se retrăgea și se apuca de alte comenzi, acesta fiind unul dintre cele mai solicitate raioane de către clienții mari, restaurante și hoteluri de pe litoral.

Continue reading

Soleanca cu pește

N-aș putea spune că m-am săturat de ciorba clasică de pește, de altfel nici nu știu ce înseamnă clasic în ceea ce privește ciorba de pește, pentru că rețeta se schimbă din 10 în 10 kilometri, cel puțin în zona Dobrogei, unde aproape fiecare localitate are rețeta ei. Totuși în ultima vreme mi-aș fi dorit ceva nou: să fie cu pește, dar cu un pește mai deosebit, să fie o zeamă acrișoară, dar nu cu borș sau oțet, să nu fie cu prea multe legume, erau cam multe cerințe și gîndul mă ducea numai la variante orientale de supe de pește, care, bine-nțeles, nu îmi erau total pe plac. Noroc cu feciorul meu care îmi furnizează tot felul de rețete interesante atunci cînd nu știu ce să gătesc. După exprimarea poftelor mele de ciorbă de pește, a venit cu propunerea: ”soleanca de pește”. Continue reading

Somon Gravlax

Somonul gravlax este prima mea încercare de a conserva carnea de… ceva, orice, cu metoda deshidratării prin contactul cu sarea și zahărul. Rețeta e foarte răspîndită, eu am fost inspirată s-o fac de pe același forum care apare în postările mele, artaculinara.com.

Ce iese din somonul astfel pregătit este, normal, altceva decît somonul afumat, care se găsește mai pe toate drumurile din supermarketuri. Textura este mai fermă, este mai sărat și mai aromat. Într-o variantă acceptabilă se găsește în restaurantul Ikea și la magazinul lor cu alimente, în rest nu am văzut prin magazine, neînsemnînd, însă, că le știu eu pe toate. Mult mai mult decît la restaurantul Ikea, unde îmi iau o porție de somon de fiecare dată cînd merg, îmi place varianta făcută de mine, așa cum explic mai jos.

Continue reading

Dobrogea mai puțin umblată – invitație la un tur culinar

”Coc” de mult timp ideea unui tur culinar al Dobrogei, iar acum am ocazia să vă invit să citiți articolul meu de la link-ul de mai jos, și, dacă vi se pare interesant, să vă înscrieți pentru acest tur. Vă aștept cu drag înscrierile, urmînd ca detaliile organizatorice să le stabilim împreună.

Dobrogea mai puțin umblată

Cîteva fotografii care sper să vă inspire să acceptați invitația:Jurilovca

IMG_0714 IMG_0717 IMG_9312

20150407_210049 20150522_211000 20150522_212812 IMG_0709

Soare, plimbare, mîncare… de pește

După atîta frig și ceață, vorba poetului, normal că mi-a fost tare dor de primăvară, de soare, de plimbare, dar, sinceră să fiu, cel mai dor mi-a fost de o postare. Așa că după prima plimbare de primavară oficială de anul ăsta, profit de ocazia ”prinderii” unor poze draguțe cu niște mîncare bunicică ca să scriu despre un loc frumos. Locul merită o prezentare mai pe larg, dar cum inspirația vine scriind, eu doar îmi propun să pun ceva poze, să nu le risipesc pe facebook așa… degeaba, unde vreme trece, vreme vine și nimeni nu se mai uită dup-aia la ele ani de zile. Dacă o fi să vină și inspirația la scris, bine, dacă nu, nu, oi reveni mai pe larg altă dată.

Continue reading

Smörgåstårta – tort sandwich

Pentru că tot a venit vorba de torturi și de Elena, o să scriu și despre cel de-al doilea preparat pe care tot ea mi l-a inspirat și pe care îl fac din cînd în cînd la ocazii speciale și nu numai.

Este un așa zis tort sărat, specialitate suedeză, tort prin ornarea care i se poate face, el fiind de fapt un fel de sandwich uriaș. Blaturile sînt facute din pîine feliată, cremele sînt pe bază de creme de brînză cu diverse alte ingrediente, alternate pentru a da un efect coloristic deosebit, iar ornarea e la libera imaginație a creatorului. Ca de obicei, am citit cîteva indicații ale Elenei la un subiect unde se vorbea despre aperitive rapide și spectaculoase, am bănuit că prea mult efort nu presupune, am mai căutat idei pe internet pentru ornare și m-am încumetat să îmi creez o rețetă proprie pe care o fac de cîțiva ani și cu care merg mereu la sigur cînd vreau să-mi impresionez musafirii.

Continue reading

O seară furtunoasă

Aseară am avut o mică întîlnirile cu un grup de prietene foarte dragi. La nivel teoretic a fost o invitație la un ceai, practic s-a lăsat cu o gustare pescărească copioasă, cu care una dintre prietene ne răsfață ori de cîte ori sîntem invitatele ei.

Icrele de știucă au făcut obiectul unei demostrații de măiestrie și au fost preparate de gazdă în prezența invitatelor, din pacate eu am întîrziat și le-am prins puse deja în castron. La cît de bune sînt, mă mir că am mai prins ceva

Continue reading